Bărbații sunt de pe Marte, iar femeile de pe Venus: sunt stereotipurile de gen adevărate?

Articol redactat de Andreea Bică

 

 

Ce sunt stereotipurile de gen?

Stereotipurile reflectă așteptări sau caracteristici atribuite unui grup definit în termeni culturali (Amodio, 2014). Acestea au o puternică încărcătură cognitivă, deci sunt supuse erorilor de gândire. Spre exemplu, o percepție stereotipică asupra unui aspect predispune la exagerarea diferențelor intergrup (în fond, bărbații și femeile vin de pe planete diferite!) și subestimarea diferențelor intragrup.

(sursă imagine: rainbowschool.gr)

Stereotipurile de gen – își au rolul în societatea modernă?

Genul este un constuct social fundamental în societatea umană. Este printre primele aspecte pe care le observăm la o persoană, iar contrastul dintre cele doua genuri reprezentive ne este expus de la cea mai fragedă vârstă și repetat constant (i.e., fetele poartă roz, iar băieții albastru). În psihologia socială, stereotipurile sunt unelte ale inechității economice și ale unei diferențieri rigide între cele doua genuri reprezentative (Buffington et al. 2016), iar implicațiile sunt dăunătoare de ambele părți ale baricadei.

Poate cele mai vehiculate implicații sunt furnizate de psihologia educațională și organizațională, unde stereotiparea de gen are cele mai nefaste consecințe. Spre exemplu, atunci când un băiat obține o performanță notabilă la matematică, profesorul de la clasă pune rezultatul pe seama talentului înnăscut, în timp ce aceeași performanță este rezultatul unui efort intens atunci când persoana în cauză este o fată. În situația opusă, un insucces este explicat printr-o lipsă de efort în cazul unui băiat și o lipsă a aptitudinilor în cazul fetelor (Tiedemann, 2000). În științele naturale, bărbații sunt percepuți ca fiind mai talentați decât femeile, chiar și în condițiile în care acestia au note mai slabe (Grunspan et al., 2016). Aceste stereotipuri se extind și în mediul academic, unde femeile sunt subreprezentate în domeniile bazate pe „talent înnăscut” (Leslie et al., 2016). Pe piața muncii, femeile și bărbații au un randament aproximativ egal (d=.04), însă aceștia primesc beneficii financiare de 14 ori mai mari raportat la valoarea diferențelor de randament profesional. De altfel, în domeniile prestigioase, ambele genuri performează la fel, însă femeile sunt plătite semnificativ mai putin (Joshi et al., 2014). Aceste stereotipuri se răsfrâng și asupra calității ori volumului de muncă depus de către femei. Într-o analiză diadică a rezultatelor unei echipe mixte, contribuția femeilor este mult minimizată (Heilman & Haynes 2005).

Astfel, dacă stereotiparea favorizează bărbații atunci când vorbim de criterii profesionale, același mecanism îi descalifică pe aceștia din rolurile ce presupun căldură ori grijă. Costul unui  astfel de stereotip are consecințe serioase, din moment ce numai 17.1% dintre tați primesc custodia unui copil (Grall, 2013), iar majoritatea țărilor nu dispun de un sistem de concediu paternal (în Romania, tatăl are dreptul la până la 3 săptămâni de concediu paternal neplătit (Legea 210/1999). Tații ce optează pentru concediu paternal sunt devalorizați în momentul întoarcerii pe piața muncii, în timp ce femeile sunt apreciate pentru aceeași decizie (Riggs, 1997).

Stereotipurile sunt constante și rezistente la schimbare. O persoană ce iese din granițele acestor stereotipuri este evaluată negativ, încălcând cutume sociale de “cum ar trebui și cum se asteaptă ceilalți să se comporte “. Un bărbat cu trăsături empatice este plasat sub umbrela stereotipală a femeilor, fiind considerat mai puțin competent. În mod analog, o femeie ce lucrează în medii profesionale dominate de bărbați este văzută ca lipsită de căldură sau empatie.

Sunt stereotipurile bazate pe adevăr?

De regulă, nu. Iar în cazurile în care stereotipurile sunt marginal adevărate, explicația rezidă în factori de natură biologică (i.e., distribuția pe gen în în apărare publică; bărbații au mai multă forță fizică, așa că sunt suprareprezentați în domenii ce necesită efort fizic).

În prezent, stereotipurile de gen au fost infirmate în mod constant. Ideea de abilități diferențiate nu este plauzibilă din perspectiva neuroștiințelor, dată fiind plasticitatea neuronală a sistemului nervos. Studiile de imagistică nu au identificat diferențe în volumul sau conectivitatea țesutului nervos (Joel et al., 2015). De altfel, genul nu este un moderator al abilităților cognitive (Hyde et al., 2008).

Cum putem combate influența stereotipurilor?

Stereotipurile, fie implicite ori explicite, pot influența negativ dezvoltarea individuală – fie că vorbim despre un tată ce este văzut drept neglijent sau despre o femeie căreia îi este minimizat aportul în muncă.

Pe o notă pozitivă, dar rezervată, amintim că literatura propune o serie de intervenții bazate pe condiționare evaluativă sau asociativă. Studiile de laborator au obținut rezultate promițătoare, prin simpla asociere a stereotipurilor (ex. rasiale) cu imagini ce evocă emoții pozitive ori prezintă reversul stereotipului (Kawakami et al., 2007; Olson & Fazio, 2006). La fel de utile sunt și intervențiile de control comportamental, în special în situațiile în care stereotipurile implicite sunt mult prea rezistente. Cu toate că nu acționează la nivelul stereotipului, acestea au un rol protectiv, limitând manifestarea comportamentală a acestuia. La acestea, mai adăugam și conștientizarea, o armă importantă în lupta împotriva stereotipurilor (van Zelst et al., 2014).

 

Bibliografie

Amodio D. 2014. The neuroscience of prejudice and stereotyping. Nat. Rev. Neurosci. 15:670–82

Buffington, C., Cerf, B., Jones, C., Weinberg, B. A. (2016). STEM training and early career outcomes of female and male graduate students: evidence from UMETRICS data linked to the 2010 Census. Am. Econ. Rev. 106:333–38

Grall, T. (2016). Custodial Mothers and Fathers and Their Child Support: 2013 Current Population Reports. Retrieved from www.bls.gov/cpi/cpirsdc.htm

Heilman, M.E., Haynes, M.C. (2005). No credit where credit is due: attributional rationalization of women’s success in male-female teams. J. Appl. Psychol. 90:905–16

Joel D., Berman, Z., Tavor, I., Wexler, N., Gaber, O., et al. (2015). Sex beyond the genitalia: the human brain mosaic. PNAS, 112:15468–73.

Joshi, A., Son, J., Roh, H. (2015). When can women close the gap? A meta-analytic test of sex differences in performance and rewards. Acad. Manag. J. 58:1516–45

Kawakami, K., Phills, C. E., Steele, J. R. & Dovidio, J. F. (2007). (Close) distance makes the heart grow fonder: improving implicit racial attitudes and interracial interactions through approach behaviors. J. Pers. Soc. Psychol. 92, 957–971.

Leslie, S.J., Cimpian, A., Meyer, M., Freeland, E. (2015). Expectations of brilliance underlie gender distributions across academic disciplines. Science 347:262–65

Olson, M. A. & Fazio, R. H. (2006) Reducing automaticallyactivated racial prejudice through implicit evaluative conditioning. Pers. Soc. Psychol. Bull. 32, 421–433.

Riggs, J. M. (1997). Mandates for mothers and fathers: perceptions of breadwinners and care givers. Sex Roles, 37:565–80

Tiedemann J. (2000). Gender-related beliefs of teachers in elementary school mathematics. Educ. Stud. Math. 41:191–207

van Zelst, C., van Nierop, M., Oorschot, M., Myin-Germeys, I., van Os, J., Delespaul, P., & GROUP, for. (2014). Stereotype Awareness, Self-Esteem and Psychopathology in People with Psychosis. PLoS ONE, 9(2), e88586.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *