Bariere cross-culturale și consecințe în domeniul sănătății

Articol redactat de Simona Pascal

sursa: (https://www.hechtinsights.com/enkel-bericht/2018/08/22/Cross-Cultural-Psychology-for-Everyone)

 

Ce este sănătatea cross-culturală?

            Globalizarea și migrația au contribuit la dezvoltarea diversității populației din multe țări. Schimbările demografice semnificative în rândul indivizilor au contribuit la o conștientizare sporită a impactului diversității culturale asupra furnizării serviciilor medicale (Berlin & Fowkes, 1983), ceea ce a condus la studierea domeniului de sănătate cross-culturală, atât în domeniul medical, cât și psihologic.

            Sănătatea cross-culturală presupune trei elemente principale: discrepanțe rasiale și etnice, bariere lingvistice și acordarea de îngrijiri medicale imigranților, refugiaților și altor populații la nivel global. În privința discrepanțelor rasiale și etnice, persoanele primesc servicii medicale și psihologice slab calitative, indiferent de statutul socio-economic, vârsta sau severitatea condiției sănătății. În legătură cu barierele lingvistice, la nivel mondial, una din cinci persoane vorbește o altă limbă decât engleza. Acest tip de bariere pot conduce la probleme privind siguranța și calitatea vieții deoarece există anumite riscuri precum diagnosticarea eronată sau problemele de comunicare ale diagnosticului și tratamentului. În ceea ce privește acordarea de îngrijiri medicale imigranților și refugiaților, condițiile în care aceștia locuiesc prezintă un risc crescut de îmbolnăvire, afectând astfel calitatea vieții și sănătatea psihică.

 

Psihologia clinică cross-culturală

            Psihologia cross-culturală studiază similaritățile și diferențele funcționării psihologice a individului în grupuri variate din punct de vedere cultural și etnic, relația dintre variabilele psihologice și cele socio-culturale, ecologice și biologice, respectiv schimbările continue ale acestor variabile (Berry, Berry, Poortinga, Segall, & Dasen, 2002).

            Cercetările din acest domeniu au evidențiat relația dintre cultură și anumite forme ale psihopatologiei, precum consumul de substanțe, depresia, schizofrenia. Mai precis, factorii culturali pot influența și contura tulburări psihice prin intermediul anumitor factori (Kitayama & Cohen, 2010):

  • cultura determină tipul și complexitatea stresorilor fizici și psihosociali;
  • cultura precizează tipul mecanismelor de coping și resursele utilizate pentru a diminua factorii stresori;
  • cultura evidențiază sistemul lingvistic propriu utilizat în procesele cognitive;
  • cultura determină standardele devianței, a sănătății individului, precum și tratamentul și practicile din acest domeniu.

            Etiologia tulburărilor pare să fie legată de un spectru larg de condiții socio-culturale, inclusiv dezintegrarea culturală, sărăcia, aglomerația, schimbările sociale rapide, aculturația și o serie de alte aspecte care au sporit nivelul de stres. De asemenea, a devenit clar faptul că sănătatea psihică nu este abordată în afara contextului socio-politic, în care rasismul, sexismul și opresiunea politică au favorizat marginalizarea, lipsa de putere și lipsa privilegiilor. Persoanele și grupurile marginalizate se confruntă, inevitabil, cu un nivel ridicat de stres care poate conduce la dezvoltarea unor simptome patologice (Berry et al., 2002).

            După mulți ani, atât profesioniștii din domeniul sănătății mintale, cât și cercetătorii au ajuns să accepte rolul important al factorilor culturali în etiologia, apariția, manifestarea și consecințele formelor de psihopatologie și devianță socială (Berry et al., 2002). Pentru a facilita intervenția psihologică în cazul acestor persoane, cercetătorii și clinicienii au nevoie de acces la instrumente și metode în propriile culturi și limbi pentru a desfășura activități de cercetare interculturală și/sau pentru a oferi servicii psihologice de calitate. Deși există abordări metodologice bine stabilite pentru traducerea, adaptarea și validarea instrumentelor sau a scalelor utilizate în cercetarea din domeniul psihologiei sănătății, o mare varietate în utilizarea acestor abordări continuă să predomine în literatura de specialitate (Sousa & Rojjanasrirat, 2010).

 

Programe de intervenție

            Pentru a veni în sprijinul persoanelor care întâmpină probleme în domeniul psihologiei sănătății, au fost conturate mai multe programe specializate privind următoarele aspecte: (1) dezvoltarea cursurilor de tip eLearning pentru a aprofunda limbile străine; (2) evaluarea, din punct de vedere lingvistic și cultural, a specialiștilor care se ocupă cu tratamentul medical și psihologic a persoanelor dezavantajate cultural; (3) realizarea evaluărilor psihologice pentru a identifica și diminua problemele psihologice cu care se confruntă aceste persoane.

            Obiectivul principal al programelor de sănătate cross-culturale este de a îmbunătăți aceste tipuri de servicii pentru comunitățile care se confruntă cu bariere lingivistice și culturale în privința serviciilor de sănătate. Astfel, s-au dezvoltat programe de instruire pentru furnizorii de servicii medicale (de exemplu, The Cross-Cultural Health Care Program) care oferă un centru de resurse și lucrează cu comunitățile dezavantajate și cu instituțiile publice pentru a schimba politicile și procedurile care creează bariere în calea îngrijirii sănătății.

 

Concluzii

            Practica psihologiei cross-culturale în privința sănătății necesită  prudență și preocupări de validare și adaptare a metodelor utilizate în fiecare cadru cultural deoarece cognițiile, comportamentele și atitudinile legate de sănătate din multe societăți sunt profund înrădăcinate în culturile lor, făcându-le mai dificil de înțeles și mai puțin deschise înspre programele de intervenție.

 

Referințe bibliografice

Berlin, E. A., & Fowkes Jr, W. C. (1983). A teaching framework for cross-cultural health care—application in family practice. Western Journal of Medicine139(6), 934.

Berry, J. W., Berry, J. W., Poortinga, Y. H., Segall, M. H., & Dasen, P. R. (2002). Cross-cultural psychology: Research and applications. Cambridge University Press.

Kitayama, S., & Cohen, D. (Eds.). (2010). Handbook of cultural psychology. Guilford Press.

Sousa, V. D., & Rojjanasrirat, W. (2011). Translation, adaptation and validation of instruments or scales for use in cross‐cultural health care research: a clear and user‐friendly guideline. Journal of evaluation in clinical practice17(2), 268-274. doi: 10.1111/j.1365-2753.2010.01434.x

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *