Directii de cercetare

  • Predictori cognitivi ai recăderilor în psihopatologie

Recăderea în psihopatologie sau revenirea simptomatologiei în urma unei intervenții psihoterapeutice reprezintă o problematică importantă a psihoterapiei și intervențiilor psihologice. Acest aspect este amplu documentat în literatură, îndeosebi în ceea ce privește intervențiile ce vizează tulburările afective. În acest sens, scopul acestei linii de cercetare este identificarea predictorilor cognitivi ai recăderii în anxietate sau depresie în vederea identificării persoanelor la risc de recădere și a prevenției acestui fenomen.

  • Influența factorilor cognitivi în dezvoltarea, menținerea și prevenția comportamentului alimentar dezadaptativ

Comportamentele alimentare dezadaptative precum mâncatul excesiv pe fond emoțional sau pe fond de stres reprezintă un factor important de risc în ceea ce privește dezvoltarea obezității și a problemelor de sănătate adiacente. Mai mult, aceste tipuri de comportamente sunt insuficient vizate de intervențiile clasice de tip comportamental. Astfel, această linie de cercetare poate fi dezvoltată prin identificarea factorilor cognitivi ce au un rol în dezvoltarea și menținerea comportamentelor alimentare dezadaptative, precum și prin dezvoltarea și optimizarea unor intervenții menite să prevină aceste comportamente.

  • Relația dintre memoria autobiografică și depresie

Studiul relației dintre depresie și memoria autobiografică este unul dintre domeniile importante de lucru din științele clinice. Studierea distorsiunilor înregistrate în reactualizarea memoriei în funcție de anumiți factori (induși sau preexistenți cercetării, așa cum este cazul evenimentelor traumatice din antecedente) poate aduce informații importante cu privire la modul de organizare a memoriei autobiografice, legăturile pe care aceasta le are cu emoțiile, personalitatea și modul de procesare a realității imediate.

  • Dezvoltarea şi optimizarea intervențiilor asistate de tehnologie (engl. eHealth) și identificarea moderatorilor cognitivi ai eficienței acestora

Intervențiile asistate de tehnologie reprezintă o linie de cercetare dezvoltată recent și susținută de dovezi promițătoare. Având în vedere noutatea acestui domeniu, scopul principal al acestei linii de cercetare îl reprezintă identificarea moderatorilor cognitivi ai eficienței intervențiilor asistate de tehnologie și, în baza identificării, dezvoltarea de noi intervenții sau optimizarea unor intervenții existente.

  • Rolul dezgustului în psihopatologie: Menținere și recădere

Un nivel crescut al dezgustului este asociat în special cu frica la persoanele cu anxietate ridicată. Studiile arată că dezgustul este important în menţinerea şi declanşarea anxietăţii. Considerăm că această linie de cercetare a fost insuficient explorată în studii cu validitate ecologică, un reper important pentru laboratorul nostru.

  • Modificarea distorsiunilor cognitive implicite prin intervenții computerizate

Distorsiunile cognitive implicite sunt documentate în literatură ca factori de vulnerabilitate în dezvoltarea și menținerea psihopatologiei. Aceste distorsiuni cognitive se pot manifesta atât în planul atențional, cât și în planul interpretării cognitive sau în cel mnezic. O linie recent dezvoltată în literatură o reprezintă intervențiile computerizate menite să modifice aceste distorsiuni cognitive pentru a facilita apariția unor tendințe sanogene în plan cognitiv și comportamental.

  • Predictori cognitivi ai revenirii (recovery) din distres emoțional negativ

În ultimii ani literatura de specialitate manifestă un interes crescut în ceea ce privește importanța diferențelor individuale in revenirea din stările emoționale negative (ex: furia). Aceste diferențe individuale se referă în principal la factori cognitivi precum strategiile de autoreglare emoțională sau flexibilitatea în autoreglarea emoțională. Astfel, această linie de cercetare este menită să identifice factorii cognitivi implicați în revenirea din distresul emoțional negativ.

  • Evenimentele adverse din copilărie ca predictori ai dezvoltării și menținerii psihopatologiei

Evenimentele adverse din copilărie sunt documentate în literatură ca fiind factori de risc în dezvoltarea și menținerea psihopatologiei, în mod deosebit în ceea ce privește tulburările emoționale. Scopul acestei linii de cercetare este de a identifica factorii cognitivi ce mediază relația dintre evenimentele adverse din copilărie și psihopatologie și, în consecință, de a dezvolta intervenții menite să diminueze impactul evenimentelor adverse din copilărie asupra vulnerabilității psihice.

  • Influența factorilor cognitivi asupra comportamentelor de cheltuire și economisire

Domeniul economiei comportamentale (engl. behavioral economics) reprezintă o linie importantă de cercetare de tip interdisciplinar ce vizează integrarea cunoștințelor de psihologie în vederea predicției comportamentelor economice. Această linie de cercetare urmărește să identifice factorii cognitivi ce au o influență asupra comportamentelor de economisire sau cheltuire excesivă și să surprindă magnitudinea acestor influențe.

  • Teoria Minții în anxietatea socială

Deși Teoria Minții este un proces cognitiv responsabil cu o funcționare socială optimă, aceasta a fost insuficient studiată în psihologia clinică și în raport cu psihopatologia persoanelor de vârstă adultă. Cu toate acestea, în ultimii ani, literatura de specialitate demonstrează un interes tot mai crescut pentru studiul teoriei minții în tulburările clinice precum schizofrenia sau depresia. În mod contrastant, puține studii se axează pe studiul teoriei minții în anxietatea socială. Astfel, scopul acestei linii de cercetare este de a investiga funcționarea teoriei minții în anxietatea socială ca proces fundamental și, ulterior, de a utiliza aceste informații pentru a optimiza intervențiile existente pentru anxietatea socială.

  • Variabilitatea ritmului cardiac ca index al autocontrolului cognitiv

Datele psihofiziologice precum ritmul cardiac constituie surse importante de informație în cercetările din sfera psihologiei cognitive. În acest sens, o linie de cercetare insuficient explorată o reprezintă utilizarea variabilității ritmului cardiac ca index al autocontrolului cognitiv.