The social side of shame: approach versus withdrawal

Ilona E. de Hooge, Seger M. Breugelmans, Fieke M. A. Wagemans and Marcel Zeelenberg

Rușinea este o emoție socială, resimțită de obicei în urma eșecurilor și a transgresiunilor morale și apare când oamenii eșuează să se ridice la nivelul stadardelor morale iar ceilalți află sau ar putea afla acest lucru. Această emoție este asociată cu un simț ridicat de auto-conștientizare și cu faptul că persoanele se simt lipsite de însemnătate, incompetente, nedemne sau dezgustate de propria persoană.

Cu toate acestea, consecințele rușinii asupra comportamentului social al persoanelor nu sunt pe deplin cunoscute. Deși în literatura de specialitate efectele sociale ale rușinii sunt prezentate ca negative, rușinea încurajând evitarea socială și retragerea, există indicatori recenți potrivit cărora rușinea poate fi reinterpretată ca având tendițe sociale clare sub forma motivării sociale și a afilierii.

Studiul de față (de Hooge, Breugelmans, Wagemans, & Zeelenberg, 2018) este primul care oferă posibilitatea participanților de a alege între a rămâne singuri și de a fi cu ceilalți, subsecvent inducerii rușinii. Originalitatea design-ului constă în aceea că oferă posibilitatea de a compara în mod direct perspectivele asupra dimensiunii sociale a rușinii.

 Primul experiment, realizat cu ajutorul a 148 de stundenti (111 femei și 37 bărbați) a constat în repartizarea acestora în mod randomizat în cele trei condiții Rușine, Vinovăție și Control, având ca variabilă dependentă alegerea de abordare/retragere. Participanții au intrat în laborator în grupuri de 8-12 persoane, fiecare fiind așezat individual. Emoțiile au fost induse cu ajutorul metodei autobiografice, validate deja în literatura de specialitate, prin care participanții sunt rugați să își amintească o situație în care au simțit rușine/vinovăție intensă (sau în pur și simplu să se gândească la o zi obișnuită din săptămână, pentru grupul de control).

În urma inducției experimentale, participanții au fost rugați să își aleagă următoarea sarcină: fie aleg sa participe singuri la o sarcină de numărare a unor puncte ce apar pe un ecran, fie participă împreună cu alte persoane la o sarcină ce presupune o alegere economică,

Rezultatele au arătat că manipularea experimentală s-a desfășurat cu succes iar evaluarea emoțiilor a fost diferită pentru cele două alegeri, retragere și abordare. Mai exact, majoritatea participanților din condiția Rușine au ales să lucreze împreună cu alte persoane (62% abordare), mai mulți decât participanții din condiția Vinovăție (25%) sau condiția Control (42.2%) iar 75% dintre participanții din condiția Vinovăție au ales să lucreze singuri (dimensiunea Retrgere) în comparație cu grupul Control (57.8%).

Există totuși unele limitări ale primului experiment precum faptul că folosire metodei autobiografice ar fi putut induce mai degrabă asocierea cu ideea de rușine și vinovăție decât experiențele în sine, diferențele dintre cele două sarcini (numărarea punctelor versus împărțitea banilor) și faptul că partenerii din condiția abordare socială nu cunoșteau evenimentul care a provocat rușinea, un element important pentru declanșarea acestei emoții.

În cadrul celui de al doilea experiment au participat 133 de studenți Erasmus (62 de femei și 71 de bărbați) care au fost asignați în mod randomizat în una dintre cele două condiții experimentale: condiția Emoție (Rușine vs. Control) și Cunoașterea despre evenimentul rușinos (Da vs Nu).

Participanții au intrat în laborator în număr de 8 până la 12 persoane și au lucrat la computere separate, au fost informați că vor interacționa cu ajutorul computerelor în grupuri de câte patru. Au completat apoi două teste de inteligență și au primit apoi un feedback fals, făcut public, cu privire la performanța lor. În condiția Rușine, participantul a fost informat că toate persoanele din grup au văzut feedback-ul său, notat cu 9 (etichetat ca „insuficient” în termenii abilităților lor academice) dintr-un maxim de 20 de puncte, în timp ce alți membri ai grupului au primit 16, 17 și 19 puncte. În condiția Control, persoanele au primit 16 puncte (scor etichetat ca „suficient”) în timp ce ceilalți membri au primit 16,17 și 19 puncte.

Apoi participanții au fost lăsați să decidă dacă vor să îndeplinească următoarea sarcină singuri sau împreună cu o altă persoană, ambele sarcini având la bază alegeri monetare. În condiția de necunoastere a evenimentului, participantul a fost anunțat că va colabora cu o persoană care nu îi cunoștea scorul, iar în condiția cunosștere, va colabora cu o persoană care îi cunoștea scorul, acesta având posibilitatea de a indica cu ajutorul unei bare în ce măsură dorește să realizeze sarcina singur sau cu altcineva. Rezultatele au arătat că persoanele din condiția Rușine preferă să colaboreze cu alte persoane mai mult decât cele din condiția Control (M= 71.48, SD=27.61 > M=55.39, SD=32.15).

Importanța acestui studiu constă în a oferi posibilitatea unor noi direcții de cercetare în studiul abordării situațiilor sociale în cazul persoanelor care experimentează rușine prin demonstrarea fapului că această emoție are efecte sociale care merită investigate în continuare. Una dintre explicațiile date de autori pentru comportamentul de abordare socială este aceea că persoanele care simt rușine caută suportul social al celorlalți pentru a-i ajuta să „repare” eul afectat de încălcarea normelor morale și pentru a-i ajuta să își îmbunătățească imaginea de sine. O altă motivație dată de autori este necesitatea de reconciliere și nevoia de a obține aprobarea socială din partea semenilor, ajutând astfel la rezolvarea conflictului social (de Hooge, Breugelmans, Wagemans, & Zeelenberg, 2018).

Mai multe detalii, puteți găsi în articolul original:

de Hooge, I. E., Breugelmans, S. M., Wagemans, F. M. A., & Zeelenberg, M. (2018). The social side of shame: approach versus withdrawal. Cognition and Emotion, 1-7. https://doi.org/10.1080/02699931.2017.1422696