Articol redactat de Andreea Luca

Imagine preluată din: http://www.sky.com/tv/movie/inside-out-2015

În 1970, antropologul Paul Ekman a propus un număr de 6 emoții de bază: furie, frică, surpriză, dezgust, bucurie și tristețe. Patru dintre aceste 6 emoții de bază sunt negative. Paradoxal? NU, și asta pentru că:

1. Aceste emoții au fost cu adaptative în mediul nostru ancestral pregătind organismul pentru fugă, luptă sau evitare și au beneficii de supraviețuire.
2. Vocabularul oamenilor – indiferent de cultură – este mai bogat în emoții negative; avem mai multe cuvinte pentru emoții negative decât pentru emoții pozitive și asta în pofida faptului că specia umană este într-o perpetuă căutare a fericirii.
3. Inclusiv la nivel de știință, investigarea emoțiilor negative a beneficiat de mai multă atenție din partea cercetătorilor decât emoțiile pozitive: (a) în parte pentru că acestea sunt mai nuanțate și diverse, (b) dar și pentru faptul că majoritatea oamenilor apelează la psiholog pentru a reduce neplăcerea cauzată de emoții negative.
4. Reținem și redăm cu mai multă ușurință memoriile negative decât cele pozitive, memorii negative evident conectate direct cu emoții negative.

Puteți face un experiment – redați o listă cu toate emoțiile  negative care vă vin în minte apoi o listă cu toate emoțiile pozitive. Cel mai probabil veți observa că și în vocabularul propriu emoțiile negative sunt mai numeroase și diversificate.

Deși intens studiate, emoțiile negative sunt mai cunoscute pentru efectul lor detrimental atunci când sunt în exces – furie exagerată, depresie, etc. – decât pentru efectul lor pozitiv.

          Care sunt efectele pozitive ale emoțiilor negative?

Frica și anxietatea pot avea efecte adaptative în unele circumstanțe (Perkins et al., 2012): frica mobilizează fuga și îndreaptă atenția înspre o amenințare prezentă ce trebuie monitorizată, evitată sau confruntată; anxietatea dimpotrivă, lărgește atenția, crește distractibilitatea, promovează percepția amenințării și declanșează miscări de înainte-înapoi pentru a maximiza detectarea amenințărilor necunoscute, care par totuși probabile. În relațiile pe termen lung, exprimarea anxietății crește înțelegerea și intimitatea (Baker, McNulty, & Overall, 2011).

Furia poate avea și efecte benefice. Furia facilitează îndepărtarea obstacolului prin oferirea determinării, energiei și atenției necesare pentru abordarea problemei. În negociere, oponentul este mai dispus să facă o concesie în fața unei persoane care arată o expresie de furie (Van Kleef & Côté, 2007), iar în relațiile romantice, mimica ce exprimă furia tinde să conducă către luarea unor măsuri care să reducă conflictul (Baker, McNulty, & Overall, 2011).

Studiile asupra tristeții au arătat că persoanele triste au un stil cognitiv diferit de cel al persoanelor fericite, acest stil de gândire este unul analitic, cu o atenție mai mare oferită procesării detaliilor, inclusiv ale detaliilor mimicii (Martin & Clore, 2001). Ambele stiluri cognitive au atât avantaje cât și dezavantaje dar există situații în care stilul caracteristic afectului negativ este superior. Forgas (2009) arată că stilul de gândire caracteristic tristeții ajută la memorarea mai multor detalii, determină aserțiunile unor persoane să devină mai persuasive și crește capacitatea unei persoane de a detecta înșelătoria. Tristețea are efecte benefice în cazul multor bias-uri cognitive, inclusiv cel al stigmatului, mai exact scade stereotipurile negative față de grupurile marginalizate și crește cooperarea și corectitudinea în cadrul unui grup (Parrott, 2014).

Emoțiile sociale negative au multe consecințe benefice, spre exemplu jena, o emoție pe care nu mulți ne-am dori să o avem, care apare doar atunci când suntem observați de către ceilalți, atrage suportul social și face ca persoana care o exprimă să fie privită într-un mod mai pozitiv de către observatori. În plus, jena motivează persoana care o resimte să repare greșeala/încălcarea normei sociale și să monitorizeze felul în care e vazută de către ceilalți (Henniger & Harris, 2015). La fel se întâmplă și în cazul altor două emoții sociale foarte puternice, vinovăția și rușinea (Stearns & Parrott, 2012). Gelozia, în schimb, motivează persoanele să păstreze relațiile valoroase, iar invidia motivează oamenii să concureze pentru un status mai înalt.

Este important de mentionat că emotiile negative sunt sănătoase atâta timp cât se dovedesc a fi funcționale, mai exact, atunci când sunt congruente cu contextul în care se declanșeaza (este normal sa fii trist atunci când ai pierdut o rudă apropiată). În contrast, atunci când intensitatea lor este prea ridicată, ele devin disfuncționale, chiar patologice (tristețea extremă poate conduce adesea la depresie).

Pe lânga aceasta, emoțiile negative funcționale derivă din gânduri raționale și dau naștere unor comportamente adaptative, pe de altă parte, atunci cand sunt rezultatul unor gânduri irationale, acestea devin emoții disfuncționale, care la randul lor pot declanșa comportamente dezadaptative (spre exemplu, anxietatea extremă fara motiv poate conduce la îngrijorare continuă).

          Variabilitatea culturală a emoțiilor

O anumită emoție poate avea efecte benefice într-o cultură, dar nu și în alta. Spre exemplu, cultura rusă și americană au perspective foarte diferite asupra tristeții și anxietății (Chentsova-Dutton et al., 2007). Mai exact, tristețea este o experiență mai negativă pentru americani (care o percep ca pe un semn de slăbiciune) decât pentru ruși (care o percep ca pe o experiență valoroasă și un răspuns potrivit în fața stresului). Mai mult, cultura chineză pune mult preț pe relațiile dintre oameni și valorizează mult mai puțin individualismul, astfel, tristețea în raport cu ceilalți este văzută ca o dovadă a dragostei, iar rușinea moderată poate fi folosită pentru a învăța copiii să fie generoși și să fie dedicați în relațiile sociale (Parrott, 2014). De asemenea, utilizarea furiei în negociere este acceptată în cultura europeană și americană, dar nu și în Japonia (Chentsova-Dutton & Parrot, 2012).

          Concluzii și direcții viitoare

Trăim într-o lume a confortului, în care suntem încurajați să evităm cât mai mult situațiile neplăcute și distresul emoțional, dar acest lucru nu este unul neapărat pozitiv. Intoleranța la distres, în loc să aducă fericirea, conduce la un dezechilibru psihologic și ne împiedică de multe ori să ne maturizăm și să ne dezvoltăm un psihic puternic. Prin apariția a ceea ce se numește „paradoxul tragediei”, putem observa că oamenii caută experiențe negative, cum ar fi filmele dramatice sau melodiile triste, iar motivele pentru care acest lucru se întâmplă nu sunt de natură hedonică.

În concluzie, din punctul de vedere al sănătății mintale este necesar să avem în vedere un echilibru emoțional care să cuprindă atât un repertoriu de emoții pozitive, cât și emoții negative adaptate contextului. De altfel, și în consiliere, scopul final nu este o gândire de tip pozitiv, ci mai degrabă o gândire funcțională și adaptată fiecărei situații specifice

Bibliografie

Baker, L. R., & McNulty, J. K. (2011). Self-compassion and relationship maintenance: The moderating roles of conscientiousness and gender. Journal of Personality and Social Psychology, 100, 853–873;

Chentsova-Dutton, Y. E., Chu, J. P., Tsai, J. L., Rottenberg, J., Gross, J. J., & Gotlib, I. H. (2007). Depression and emotional reactivity: Variation among Asian Americans of East Asian descent and European Americans. Journal of Abnormal Psychology, 116(4), 776–785.

Chentsova-Dutton, Y. E., & Parrott, G. (2012). Culture and perceived functions of sadness. Poster presented at the annual cultural psychology preconference meeting of the Society for Personality and Social Psychology, San Diego, CA;

Forgas, J. P., Goldenberg, L., & Unkelbach, C. (2009). Can bad weather improve your memory?: A field study of mood effects on memory in a real-life setting. Journal of Experimental Social Psychology, 54, 254–257.

Martin, L. L., & Clore, G. L. (Eds.). (2001). Theories of mood and cognition: A user’s guidebook. Mahwah, NJ: Erlbaum.

Nicole E. Henniger & Christine R. Harris (2015) Envy Across Adulthood: The What and the Who, Basic and Applied Social Psychology, 37:6, 303-318, DOI: 10.1080/01973533.2015.1088440

Parrott W, G., (2014), The positive side of negative emotions;

Perkins, A. M., Inchley-Mort, S. L., Pickering, A. D., Corr, P. J., & Burgess, A. P. (2012). A facial expression for anxiety. Journal of Personality and Social Psychology, 102, 910–924.

Stearns, D. C., & Parrott, W. G. (2012). When feeling bad makes you look good: Guilt, shame, and person perception. Cognition and Emotion, 26, 407–430

Van Kleef, G. A., & Côté, S. (2007). Expressing anger in conflict: When it helps and when it hurts. Journal of Applied Psychology, 92, 1557–1569.