Cyberbullying – factorii de risc și consecințele asupra stării psihice

Articol redactat de Simona Pascal

Imagine preluată din: http://scribblenerds.blogspot.com/2014/10/shadowcat-and-lockheed-for-anti-bullying.html

Cyberbullying. Caracteristici principale

Termenul de bullying se referă la un comportament nedorit, agresiv în rândul copiilor și adolescenților, care implică un dezechilibru real sau perceput de putere; comportamentul se repetă sau are potențialul de a se repeta în timp prin intermediul anumitor forme de agresiune (atacul fizic sau verbal, amenințările și răspândirea zvonurilor). Conceptul de cyberbullying (hărțuire online) are loc folosind tehnologia electronică. Zvonurile trimise prin e-mail sau cele postate pe platformele de rețele sociale, mesaje text sau e-mailuri, imagini, materiale video, site-uri web sau profiluri false sunt câteva exemple de hărțuire cibernetică (Chapin & Coleman, 2017).

Principalele caracteristici ale termenului de cyberbullying descrise în literatura de specialitate sunt următoarele: (1) utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor; (2) comportamentul de cyberbullying este îndreptat de către un autor spre o victimă; (3) este intenționat; (4) ar trebui să provoace orice fel de rău și (5) caracteristica de anonimat care distinge termenul bullying de cyberbullying (Peter & Petermann, 2018).

Literatura de specialitate prezintă două tipuri de cyberbullying, mai precis hărțuirea online directă și indirectă. Cyberbullyingul direct se referă la situația în care comunicarea dintre autor (agresor) și victimă se realizează prin intermediul mesajelor-text, e-mailuri, apelurilor telefonice sau orice altă formă electronică directă de contact în domeniul privat (Peter & Petermann, 2018). Cyberbullyingul indirect presupune ca autorul să posteze orice tip de material hărțuitor (comentarii, imagini, materiale video) în zona cibernetică publică, pe care multe alte persoane le pot accesa, precum platforme de rețele sociale, bloguri online sau alte site-uri web (Peter & Petermann, 2018). Acest ultim tip de cyberbullying este perceput ca fiind mai devastator decât cel direct (Sticca & Perren, 2013) din cauza pericolului în care este persoana de a nu reuși să scape de acesta sau a lipsei de stategii eficiente de coping (Slonje, Smith, & Frisén, 2017).

 

Consecințele hărțuirii online, metode de intervenție și prevenție

De la apariția termenului de cyberbullying ca subiect important pentru cercetare, studiile au ajuns la concluzia că ambele persoane implicate în această hărțuire online pot avea consecințe nedorite în ceea ce privește comportamentul și sănătatea. Astfel, adolescenții care au fost victime ale experienței de cyberbullying prezintă dureri de cap și abdominale, probleme ale somnului, precum și probleme emoționale și sociale (Sourander et al., 2010). Mai mult decât atât, aceeași cercetare evidențiază faptul că autorii hărțuirii online sunt predispuși la dureri de cap frecvente, probleme de comportament, hiperactivitate, fumat, consum de alcool. Meta-analiza realizată de Zych, Baldry, Farrington, & Llorent (2018) evidențiază faptul că autorii hărțuirii cibernetice prezintă scoruri scăzute privind empatia, în timp ce, în cazul victimelor, nivelul empatiei este mediu sau chiar crescut. De asemenea, un mediu familial deteriorat sporește probabilitatea de a fi atât o victimă, cât și un agresor al hărțuirii cibernetice, în timp ce un mediu favorabil al familiei scade această probabilitate (Martínez-Monteagudo, Delgado, Inglés, & García-Fernández, 2018).

Din punct de vedere psihologic, victimele experienței de cyberbullying raportează probleme psihice precum depresie, anxietate (în special anxietate socială), ideații suicidare, consum de alcool (Betts, 2016; Brailovskaia, Teismann, & Margraf, 2018; Pabian & Vandebosch, 2016; Selkie, Kota, Chan, & Moreno, 2015).

Având în vedere aceste consecințe ale hărțuirii online, cercetătorii evidențiază câteva strategii de intervenție, precum antrenarea empatiei, campaniile educaționale, programe dezvoltate prin colaborarea cu participanții adolescenți, dar deocamdată există o lacună în literatura de specialitate privind eficiența programelor de intervenție în acest domeniu deoarece este necesară dezvoltarea unor metode de intervenție și prevenție de tip evidence-based, eficiente și implementabile (Gaffney, Farrington, Espelage, & Ttofi, 2018).

 

Factori protectivi împotriva hărțuirii online

Meta-analiza realizată de Zych, Farrington, & Ttofi (2018) indică următorii factori protectivi împotriva bullyingului și cyberbullyingului: comunități constructive, climat școlar pozitiv, siguranță școlară, statut socio-economic ridicat, un mediu familial pozitiv, interacțiunea dintre părinți, utilizarea moderată a tehnologiei, supravegherea și monitorizarea din partea părinților, implicarea și suportul din partea părinților. De asemenea, statutul și suportul din partea persoanelor de aceeași vârstă sunt relaționate cu un nivel scăzut al bullyingului, iar influența pozitivă și suportul din partea acestor persoane sunt concordante cu un număr mai redus de victime ale cyberbullyingului. Din punct de vedere psihologic, stima de sine crescută, eficacitatea în privința apărării, managementul emoțional, competențele sociale, un nivel ridicat al inteligenței sunt utile în privința protecției față de cyberbullying.

 

Concluzii

Cyberbullyingul reprezintă o problemă frecvent întâlnită atât în rândul adolescenților, cât și adulților, acest aspect datorându-se, în special, accesului facil la comunicarea online. Astfel, apare necesitatea implementării unor intervenții eficiente pe termen lung pentru a diminua acest tip de hărțuire.

 

Referințe bibliografice

Betts, L. R. (2016). Cyberbullying: Approaches, consequences, and interventions. In J. Binder (Ed.). Palgrave studies in cyberpsychology. London, UK: Palgrave Macmillan.

Brailovskaia, J., Teismann, T., & Margraf, J. (2018). Cyberbullying, Positive Mental Health and Suicide Ideation/Behavior. Psychiatry Research. https://doi.org/10.1016/j.psychres.2018.05.074

Chapin, J., & Coleman, G. (2017). The cycle of cyberbullying: Some experience required. The Social Science Journal54(3), 314-318. http://dx.doi.org/10.1016/j.soscij.2017.03.004

Gaffney, H., Farrington, D. P., Espelage, D. L., & Ttofi, M. M. (2018). Are cyberbullying intervention and prevention programs effective? A systematic and meta-analytical review. Aggression and Violent Behavior. https://doi.org/10.1016/j.avb.2018.07.002

Martínez-Monteagudo, M. C., Delgado, B., Inglés, C. J., & García-Fernández, J. M. (2018). Cyberbullying in the university setting. Relationship with family environment and emotional intelligence. Computers in Human Behavior. doi: 10.1016/j.chb.2018.10.002

Pabian, S., & Vandebosch, H. (2016). An investigation of short-term longitudinal associations between social anxiety and victimization and perpetration of traditional bullying and cyberbullying. Journal of Youth and Adolescence, 45, 328-339. doi: 10.1007/s10964-015-0259-3

Selkie, E. M., Fales, J. L., & Moreno, M. A. (2016). Cyberbullying prevalence among US middle and high school–aged adolescents: A systematic review and quality assessment. Journal of Adolescent Health58(2), 125-133. http://dx.doi.org/10.1016/j.jadohealth.2015.09.026

Selkie, E. M., Kota, R., Chan, Y-F, & Moreno, M. (2015). Cyberbullying, depression, and problem alcohol use in female college students: A multisite study. Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking, 18(2), 79-86. doi:10.1089/cyber.2014.0371

Slonje, R., Smith, P. K., & Frisén, A. (2017). Perceived reasons for the negative impact of cyberbullying and traditional bullying. European Journal of Developmental Psychology14(3), 295-310. http://dx.doi.org/10.1080/17405629.2016.1200461

Sourander, A., Klomek, A. B., Ikonen, M., Lindroos, J., Luntamo, T., Koskelainen, M., … & Helenius, H. (2010). Psychosocial risk factors associated with cyberbullying among adolescents: A population-based study. Archives of general psychiatry67(7), 720-728. doi:10.1001/archgenpsychiatry.2010.79

Sticca, F., & Perren, S. (2013). Is cyberbullying worse than traditional bullying? Examining the differential roles of medium, publicity, and anonymity for the perceived severity of bullying. Journal of youth and adolescence42(5), 739-750. http://dx.doi.org/10.1007/s10964-012-9867-3

Zych, I., Farrington, D. P., & Ttofi, M. M. (2018). Protective factors against bullying and cyberbullying: A systematic review of meta-analyses. Aggression and Violent Behavior. doi:10.1016/j.avb.2018.06.008

Leave a Comment

Name * id="author" name="author" type="text" value="" size="30" maxlength="245" aria-required='true' required='required' />

Comment *id="comment" name="comment" cols="45" rows="8" maxlength="65525" aria-required="true" required="required">