Articol redactat de Ana Toma

„Dacă nu ești gelos, înseamnă că nu mă iubești”; „Dacă ești gelos, înseamnă că nu ai încredere în mine”. Care este, de fapt, realitatea? Este gelozia benefică sau toxică în relațiile de cuplu? Există situații în care aceasta cântărește mai degrabă în favoarea decât în detrimentul lor?

Dar înainte de a stabili în ce condiții este gelozia necesară funcționării sănătoase a relației, să vedem care este scopul ei – de ce este ea inevitabilă în majoritatea relațiilor și de ce este atât de greu (uneori chiar imposibil) de controlat.

Din perspectivă evoluționistă, gelozia a evoluat pentru a împiedica pierderea partenerului și mai ales, pierderea lui în favoarea unui rival. Ea este atât de profund asociată cu iubirea, încât acțiunile izvorâte din gelozie sunt adesea interpretate și ca acte de dragoste. Atunci când sunăm partenerii de cuplu sau când îi vizităm pe neașteptate, o facem adesea din vigilență, ca o formă de verificare, dar și pentru a le comunica iubire. Expunerea publică a sentimentelor și a relației de cuplu este, pe de o parte, un gest care transmite iubire, iar pe de altă parte, o modalitate de a anunța indisponibilitatea amoroasă a partenerului de cuplu și de a ține astfel potențialii rivali la distanță (Buss, 2018).

Pentru majoritatea oamenilor, gelozia este o emoție familiară; asemenea iubirii, ea pare să aibă un caracter universal, care depășește barierele culturale sau de gen. Cu toate acestea, studiile sugerează că genul, factorii culturali sau psihologici pot influența manifestarea acesteia.

Diferențe în experimentarea și manifestarea geloziei

Una dintre cele mai importante controverse în literatura de specialitate face referire la diferențele de gen în ceea ce privește situațiile care dau naștere geloziei. Studii numeroase susțin că bărbații sunt mai geloși ca urmare a infidelității sexuale, în timp ce femeile raportează un nivel mai ridicat de gelozie și distres asociat ca răspuns la infidelitatea emoțională (Bendixen, Kennair, & Buss, 2015; Kuhle, 2011; Sagarin et al., 2012; Tagler, 2010).

Perspectiva socioculturală susține că aceste diferențe de gen sunt impregnate cultural, oglindind în realitate stereotipuri adânc înrădăcinate și perpetuate de-a lungul timpului, referitoare la modurile diferite în care bărbații și femeile formează legături de atașament. Potrivit acestor stereotipuri, bărbații pot (într-o mai mare măsură decât femeile) să aibă relații sexuale fără implicații emoționale, în timp ce atașamentul de o terță persoană atrage după sine și infidelitatea sexuală.  În sens invers, se presupune că femeile au în general relații sexuale cu persoane de care sunt atașate emoțional, în timp ce ele pot fi atașate emoțional de un alt bărbat fără să întrețină neapărat relații sexuale cu el. Astfel, infidelitatea sexuală provoacă mai multă gelozie bărbaților, întrucât aceasta o include și pe cea emoțională, și viceversa – infidelitatea emoțională provoacă mai multă gelozie femeilor, întrucât se consideră că aceasta va atrage după sine și infidelitatea sexuală a partenerului (DeSteno & Salovey, 1996).

Teoriile socioculturale nu explică însă de ce aceste stereotipuri s-au menținut atât de bine de-a lungul timpului – de ce au fost ele atât de pregnante și persistente în ciuda schimbărilor majore pe care le-a traversat societatea. Răspunsul pare să fie oferit de teoriile evoluționiste, potrivit cărora gelozia se manifestă diferit la bărbați și la femei pentru a răspunde corespunzător presiunilor evoluționiste diferite cu care se confuntă aceștia.  Infidelitatea sexuală este o amenințare reală pentru succesul reproductiv al bărbatului din moment ce el nu poate fi sigur de paternitatea sa, astfel că gelozia ca reacție la această formă de infidelitate a evoluat pentru a-l proteja de acest risc. Femeile se confruntă însă cu un pericol diferit – dacă partenerul de cuplu dezvoltă o legătură emoțională strânsă cu o altă persoană, există riscul ca acesta să plece și să investească în creșterea copilului noii partenere. Drept urmare, femeile resimt mai intens gelozie emoțională (Buss, Larsen, Westen, & Semmelroth, 2005).

Diferențele de gen par să fie explicate și de tiparul de atașament; persoanele cu un atașament evitant manifestă într-o mai mare măsură gelozie sexuală datorită faptului că legăturile pe care le formează se bazează mai puțin pe intimitate emoțională și mai mult pe relațiile sexuale cu partenerii lor. Întrucât mai mulți bărbați decât femei au acest tipar de atașament, gelozia sexuală pare să se manifeste mai accentuat în cazul lor (Levy & Kelly, 2010).

La extrema opusă, se află cei care susțin că bărbații și femeile sunt, în realitate, mai degrabă asemănători decât diferiți în ceea ce privește gelozia și că aceasta apare ca urmare a oricărei amenințări percepute la adresa relației. Evaluarea unor comportamente sau persoane ca fiind amenințătoare este însă influențată de anumiți factori culturali, precum și de anumite diferențe individuale, despre care vom discuta mai jos (Carpenter, 2012; Harris, 2003a).

În ciuda numeroaselor controverse, în prezent, rezultatele par să susțină tot mai convingător existența unor diferențe de gen în ceea ce privește gelozia (Edlund et al., 2018). Cu toate acestea, există o mulțime de bărbați care resimt mai degrabă gelozie emoțională și o mulțime de femei care reacționează mai intens la infidelitatea sexuală. Aceste diferențe în cadrul aceluiași gen nu sunt explicate de teoriile evoluționiste, literatura de specialitate identificând numeroși alți factori, de natură socială, culturală sau psihologică, ce influențează intensitatea, situațiile și modul în care este resimțită gelozia (Harris, 2003b; Levy & Kelly, 2010). Dintre aceștia, enumerăm stereotipurile sociale care legitimizează infidelitatea bărbaților, în timp ce condamnă sau inhibă sexualitatea feminină, atașamentul anxios, experiențele de infidelitate din trecut, lipsa încrederii în partener și gradul de intimitate între parteneri (Harris, 2003b; DiBello, Øverup, & Neighbors, 2015; Kemer, Bulgan, & Yıldız, 2016; Theiss & Solomon, 2006; Rodriguez).

Așadar, gelozia e universală, adesea inevitabilă sau imposibil de controlat, iar unii dintre noi o resimt mai intens decât alții. Dar în ce fel este ea benefică relațiilor de cuplu și în ce condiții devine un real pericol?

Gelozia – benefică sau toxică?

Efectele geloziei asupra relației pot fi deopotrivă pozitive și negative, comunicând, pe de o parte, faptul că relația este suficient de importantă pentru noi încât să ne dorim să o protejăm, dar punând-o în același timp în pericol atunci când se manifestă disproporționat sau în absența unei amenințări reale.

Unul dintre predictorii recurenți ai geloziei romantice dezadaptative este atașamentul anxios (Kim, Feeney, & Jakubiak, 2018). Persoanele cu acest tip de atașament au o teamă accentuată de abandon, percep adesea exagerat semnale de respingere și supraevaluează amenințările asupra relației. Ele pot vedea flirt acolo unde nu există și pot percepe ca amenințătoare chiar și interacțiunile firești ale partenerului cu sexul opus. De asemenea, au mai puțină încredere în partenerul de cuplu și recurg, ca urmare, la comportamente excesive de verificare, manipulare și alte forme de abuz psihologic (Marshall, Bejanyan, Di Castro, & Lee, 2013). Acest tip de comportament naște frecvent un cerc vicios în care partenerul acuzat devine defensiv sau distant, întărind suspiciunile și teama de abandon a partenerului anxios și intesificându-i astfel gelozia (Rodriguez et al., 2015). În timp, insatisfacția celor doi se accentuează, relația se erodează, iar riscul despărțirii crește (Barelds & Barelds‐Dijkstra, 2007).

Un anumit tip de gelozie, și anume gelozia cognitivă (gânduri negative, suspiciuni cu privire la comportamentele partenerului; Yoshimura, 2004), pare să fie, în general, asociată cu insatisfacție în relația de cuplu (Attridge, 2013; Dandurand & Lafontaine, 2014), fiind adesea alimentată de tendințele ruminative, adică de predispoziția de a persista asupra acestor gânduri (Elphinston, Feeney, Noller, Connor, & Fitzgerald, 2013). Mai mult, ea poate duce la gelozie comportamentală, concretizată în comportamentele de monitorizare, afectând calitatea relației. Dacă în urma verificării partenerului, sunt descoperite informații care confirmă suspiciunile, se creează un cerc vicios, ruminația fiind întreținută sau chiar amplificată (Carson & Cupach, 2000).

Gelozia poate fi disfuncțională și atunci când este interpretată greșit ca fiind o dovadă de iubire, ducând la acceptarea sau justificarea unor comportamente deviante din partea partenerului. De exemplu, în contextul geloziei romantice, abuzul fizic este considerat mult mai tolerabil. În plus, această atitudine de acceptare față de abuzul fizic se extinde adesea la abuzul sexual și emoțional (Puente & Cohen, 2003).

În anumite situații sau gestionată corespunzător, gelozia este benefică sau chiar necesară relației noastre. De exemplu, atunci când sentimentele de gelozie și emoțiile negative pe care le generează sunt comunicate asertiv (nu agresiv, acuzator sau amenințător) partenerului de cuplu, reacțiile acestuia din urmă sunt, de regulă, pozitive (Yoshimura, 2004). De asemenea, gelozia reactivă, manifestată în special prin emoții negative intense ca urmare a unei infidelități reale a partenerului de cuplu, este asociată în general cu satisfacția în cuplu. Adesea, ea este percepută ca un indicator al iubirii și preocupării pentru celălalt. Nu de puține ori, oamenii pot provoca strategic gelozia reactivă a partenerului de cuplu (ex: flirtând cu alte persoane) pentru a-l face pe celălalt să conștientizeze pericolul și să ia măsuri pentru a-l diminua – de exemplu, oferindu-i mai multă atenție sau afecțiune (Attridge, 2013; Barelds & Barelds‐Dijkstra, 2007). Partenerii se angajează în comportamente de evocare a geloziei reactive și pentru menținerea sau îmbunătățirea calității relației de cuplu și creșterea angajamentului celuilalt atunci când acesta este perceput ca fiind scăzut (Bevan, 2008; Pytlak, Zerega, & Houser, 2015).

În ciuda controverselor în care se scaldă gelozia, un lucru este sigur: este universală și inevitabilă. În această situație, cel mai înțelept lucru pe care îl putem face este să o gestionăm corespunzător. Fie că suntem partenerul gelos sau ținta geloziei, putem adesea controla modul în care se răsfrânge aceasta asupra relației noastre. Comunicarea deschisă, reasigurările partenerului, intimitatea, evitarea comportamentelor care pot amplifica (de multe ori justificat) gelozia și neîncrederea, stabilirea de comun acord a unor limite sau reguli de relaționare cu ceilalți convenabile pentru amândoi (și respectarea lor ) se pot dovedi eficiente în acest sens. Însă gelozia excesivă, care conduce la comportamente abuzive de orice natură sau care este constant provocată sau întreținută de celălalt partener este doar un semnal de alarmă care ne avertizează să mai aruncăm o privire asupra relației – uneori, soluția pe cât de dureroasă, pe atât de necesară este chiar despărțirea.

Bibliografie

Attridge, M. (2013). Jealousy and relationship closeness: Exploring the good (reactive) and bad (suspicious) sides of romantic jealousy. SAGE Open, 3(1), 1-16.

Barelds, D. P., & Barelds‐Dijkstra, P. (2007). Relations between different types of jealousy and self and partner perceptions of relationship quality. Clinical Psychology & Psychotherapy: An International Journal of Theory & Practice, 14(3), 176-188.

Bendixen, M., Kennair, L. E., & Buss, D. M. (2015). ealousy: Evidence of strong sex differences using both forced choice and continuous measure paradigms. Personality and Individual Differences, 86, 212-216.

Bevan, J. L. (2008). Experiencing and communicating romantic jealousy: Questioning the investment model. Southern Communication Journal, 73(1), 42-67.

Buss, D. M. (2018). The Evolution of Love in Humans. In R. Sternberg & K. Sternberg (Eds.), The New Psychology of Love (pp. 42-63). New York: Cambridge University Press.

Buss, D. M., Larsen, R. J., Westen, D., & Semmelroth, J. (2005). Sex differences in jealousy: Evolution, physiology, and psychology. Psychological Science, 3(4), 251-255.

Carpenter, C. J. (2012). Meta-analyses of sex differences in responses to sexual versus emotional infidelity: Men and women are more similar than different. Psychology of Women Quarterly, 36(1), 25-37.

Carson, C. L., & Cupach, W. R. (2000). Fueling the flames of the green‐eyed monster: The role of ruminative thought in reaction to romantic jealousy. Western Journal of Communication, 64(3), 308-329.

Dandurand, C., & Lafontaine, M. F. (2014). Jealousy and couple satisfaction: A romantic attachment perspective. Marriage & Family Review, 50(2), 154-173.

DeSteno, D. A., & Salovey, P. (1996). Evolutionary origins of sex differences in jealousy? Questioning the “fitness” of the model. Psychological Science, 7, 367-372.

Edlund, J., Heider, J. D., Nichols, A. L., McCarthy, R. J., Wood, S. E., Scherer, C. R., . . . Walker, R. (2018). Sex differences in jealousy: the (lack of) influence of researcher theoretical perspective. The Journal of Social Psychology, 158(5), 515-520.

Elphinston, R. A., Feeney, J. A., Noller, P., Connor, J. P., & Fitzgerald, J. (2013). Romantic jealousy and relationship satisfaction: The costs of rumination. Western Journal of Communication, 77(3), 293-304.

Harris, C. R. (2003a). A review of sex differences in sexual jealousy,. Personality and Social Psychology Review, 7, 102-128.

Harris, C. R. (2003b). Factors associated with jealousy over real and imagined infidelity: an examination of the social‐cognitive and evolutionary psychology perspectives. Psychology of Women Quarterly, 27(4), 319-329.

Kemer, G., Bulgan, G., & Yıldız, E. Ç. (2016). Gender differences, infidelity, dyadic trust, and jealousy among married Turkish individuals. Current Psychology, 35(3), 335-343.

Kim, K. J., Feeney, B. C., & Jakubiak, B. K. (2018). Touch reduces romantic jealousy in the anxiously attached. Journal of Social and Personal Relationships, 35(7), 1019-1041.

Kuhle, B. X. (2011). Did you have sex with him? Do you love her? An in vivo test of sex differences in jealous interrogations. Personality and Individual Differences, 51(8), 1044-1047.

Levy, K. N., & Kelly, K. M. (2010). Sex differences in jealousy: A contribution from attachment theory. Psychological Science, 21(2), 168-173.

Marshall, T. C., Bejanyan, K., Di Castro, G., & Lee, R. A. (2013). Attachment styles as predictors of Facebook‐related jealousy and surveillance in romantic relationships. Personal Relationships, 20(1), 1-22.

Puente, S., & Cohen, D. (2003). Jealousy and the meaning (or nonmeaning) of violence. Personality and Social Psychology Bulletin, 29(4), 449-460.

Pytlak, M. A., Zerega, L. M., & Houser, M. L. (2015). Jealousy evocation: Understanding commitment, satisfaction, and uncertainty as predictors of jealousy-evoking behaviors. Communication Quarterly, 63(3), 310-328.

Rodriguez, L. M., DiBello, A. M., Øverup, C. S., & Neighbors, C. (2015). The price of distrust: Trust, anxious attachment, jealousy, and partner abuse. Partner Abuse, 6(3), 298-319.

Sagarin, B. J., Martin, A. L., Coutinho, S. A., Edlund, J. E., Patel, L., Skowronski, J. J., & Zengel, B. (2012). Sex differences in jealousy: A meta-analytic examination. Evolution and Human Behavior, 33(6), 595-614.

Tagler, M. J. (2010). Sex differences in jealousy: Comparing the influence of previous infidelity among college students and adults. Social Psychological and Personality Science, 1(4), 353-360.

Theiss, J. A., & Solomon, D. H. (2006). Coupling longitudinal data and multilevel modeling to examine the antecedents and consequences of jealousy experiences in romantic relationships: A test of the relational turbulence model. Human Communication Research, 32(4), 469-503.

Yoshimura, S. M. (2004). Emotional and behavioral responses to romantic jealousy expressions. Communication Reports, 17, 85-101.