Articol redactat de Alexandra Eni și Ștefania Ștefanache

Modelele de rol contribuie la dezvoltarea persoanei, dar și a societății prin promovarea unor comportamente care mobilizează resurse motivaționale și cognitive în direcția îndeplinirii unor scopuri specifice în sănătate, carieră, educație sau alte domenii relevante. În lipsa unor modele funcționale de rol, tinerii pot fi afectați prin adoptarea unor comportamente care au consecințe negative (e.g., stil de viață nesănătos, inflexibilitate cognitivă). Acest lucru devine mai relevant în contextul în care mediile sociale online oferă acces la o gamă largă de gânduri și comportamente care ar trebui analizate critic pentru dezvoltarea unui model de rol adecvat.

Cum ne formăm modele de rol?

Teoria social-cognitivă (Bandura  & Walters, 1963) arată că în formarea modelului de rol este importantă auto-eficacitatea sau încrederea în propriile abilități, care este determinată de trei elemente esențiale: competența, similaritatea și accesibilitatea percepută. În primul rând, este important ca modelul să fie perceput ca fiind unul competent pentru a atrage interesul aspirantului. În al doilea rând, similaritatea percepută dintre model și aspirant este determinată de nivelul actual de succes al modelului, dar și de gândurile aspirantului legate de cât de maleabile sunt trăsăturile (Morgenroth et al., 2015). Cu alte cuvinte, modelele de rol sunt utile pentru persoanele care se pot imagina în ipostaza în care ating succesul modelului, fiind esențială adresarea unor întrebări legate de măsura în care se identifică cu modelul:  “Aș putea să devin ca această persoană în viitor?” Modelele de rol a căror succes pare imposibil de atins pentru aspirant produc mai degrabă gânduri negative despre propria persoană, scad motivația și totodată distanțează aspirantul de model (Betz et al., 2012). Se recomandă  adoptarea unui stil flexibil de gândire (de exemplu, Inteligența este o abilitate care se poate dezvolta în timp mai degrabă decât Inteligența este o abilitate fixă, care nu poate fi schimbată) pentru a crește controlul perceput asupra scopurilor propuse. În al treilea rând, accesibilitatea percepută se referă la cât de ușor poate fi urmat parcursul modelului. Este utilă alegerea unor pași clari pentru a preveni demotivarea care se manifestă prin gânduri de tipul: “El/ea poate face acest lucru, dar eu nu pot”.

La început, părinții sunt principalele figuri de referință și pot deveni modele de rol deoarece copiii preiau comportamente prin observație și prin învățare vicariantă (i.e., în baza consecințelor asupra comportamentelor celorlalți). În acest sens, se descoperă o puternică asociere între obiceiul părinților de a citi și obiceiul copiilor de a citi, fiind mai probabil ca atunci când mamele citesc cel puțin 30 minute pe zi, fiicele lor să facă aceeași activitate și atunci când tații citesc cel puțin 30 minute pe zi, fiii lor să citească asemenea taților (Mullan, 2010). Copiii se identifică adesea cu părintele de același sex, fiind primul model pe care îl urmează în adoptarea obiceiurilor legate de educație, de stil de viață (Palfreyman et al., 2015), dar și în interiorizarea normelor morale (Azhar et al., 2020).

Într-un studiu cu un eșantion de 768 adolescenți din cinci țări diferite (Spania, Statele Unite, Hong-Kong, Qatar, Malaysia), se arată că 73% adolescenți își portretizează eroul ca fiind bărbat și doar 27% adolescenți își portretizează eroul ca fiind femeie (Estrada et al., 2015). Mai mult de jumătate dintre modelele admirate erau atleți, actori sau cântăreți. Indiferent de țara de proveniență, adolescenții au valorizat într-o măsură mai mare trăsăturile tipic masculine (e.g., ambiție, orientare spre scop, independență), decât trăsăturile tipic feminine (înțelegerea celorlalți, dedicare) sau chiar morale (respect, toleranță, bunătate).  

În acest articol, vom explora problematica modelelor de rol din perspectivă psiho-socială cu scopul de a crește gradul de conștientizare al implicațiilor negative pe care le are promovarea diferențelor de gen. 

Care este perspectiva socială asupra modelelor de rol?

Din punct de vedere social,  se poate afirma că societatea a oferit suficiente roluri feminine, însă impactul contribuțiilor acestora a fost minimizat. Spre exemplu, o lungă perioadă de timp, femeile au fost discreditate din viața publică din cauza diferențelor biologice, care au alimentat formarea stereotipurilor. Femeile care se afișau în ipostaze tipic masculine erau mai degrabă ridiculizate, deoarece erau asociate mai pregnant cu trăsături considerate feminine, fiind considerate emoționale, sensibile. De exemplu, creșterea părului facial se număra printre efectele negative pe care le poate întâmpina o femeie dacă urmează o formă de educație (Fleming, 2016). Societatea descuraja rolul femeilor în viața academică, dar și în sport. În secolul al XIX-lea, Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice, considera că femeile sunt mai potrivite în ipostaza de spectator decât de participant în cadrul competițiilor. Două secole mai târziu, Maya Gabeira, o femeie de 33 ani, a doborât recordul în ceea ce privește cel mai mare val pe care cineva a făcut vreodată surfing (aproximativ 22 metri) până în anul 2020. Conform The Atlantic, Maya Gabeira declară că și acum rolul femeilor este desconsiderat din viața publică, menționând că deseori se simte marginalizată, ridicând problema egalității de șansă. 

Mai mult decât atât, situația actuală a femeilor în lumea academică nu este încă echilibrată în raport cu cea a bărbaților. Statisticile actuale arată că odată cu creșterea în gradul academic, procentul de femei scade deși performanța medie a femeilor este cu aproximativ 30-40% mai ridicată în studii realizate pe eșantioane din Italia și Norvegia (Abramo et al., 2021). Fenomene asemănătoare există și în Marea Britanie, unde 50% dintre staff-ul academic al universităților este format din femei, dar gradele înalte sunt dominate procentual de bărbați (Santos & Dang Van Phu, 2019). Există o serie de motive pentru care femeile nu își doresc să acceadă într-o carieră academică, iar acestea au fost evidențiate într-un studiu al Royal Society of Chemistry, Marea Britanie (Lober Newsome, 2008). Printre acestea se numără faptul că doctorandele percep femeile profesori de succes ca având caracteristici tipic masculine, cum ar fi agresivitatea sau competitivitatea, iar de multe ori profesoarele universitare de succes nu au copii. Mai mult, caracteristicile unei cariere academice nu sunt atrăgătoare pentru doctorande, deoarece implică prea multe sacrificii, iar impedimentele sunt disproporționate în raport cu beneficiile.

Care este perspectiva psihologică asupra modelelor de rol?

Din punct de vedere psihologic, lipsa femeilor din lumea științifică impactează negativ felul în care datele sunt colectate și interpretate, deoarece este folosită predominant perspectiva masculină. Acest lucru se reflectă și în psihologia clinică, psihiatrie sau alte ramuri ale medicinei.

Unul dintre efectele acestei lipse este subdiagnosticarea femeilor cu ADHD. Printre cauzele acestui fenomen se pot număra existența predominantă a simptomelor interne (ex. neatenția)  sau prezența unor sisteme de coping mult mai bune decât în cazul bărbaților, ceea ce duce la o camuflare a simptomelor (Quinn & Madhoo, 2014). De asemenea, simptomele femeilor sunt deseori mai ușoare decât cele ale bărbaților (fenomen explicat în proporție de 14% de endofenotipurile cognitive), ceea ce duce la ignorarea lor sau la atribuirea acestora în mod greșit altor condiții preexistente precum anxietate, depresie etc. (Arnett et al., 2015). 

Femeile sunt subdiagnosticate de multe ori și referitor la alte probleme de sănătate cum ar fi endometrioza (durează între 10 și 12 ani diagnosticarea din cauza ignorării simptomelor de către medici) sau boala coronariană (de inimă; din cauza lipsei studiilor cu eșantioane de femei sau eșantioane mixte).

În ceea ce privește bărbații, subdiagnosticarea lor are loc atunci când vorbim despre psihopatologii precum depresie sau anxietate. Prevalența crescută a femeilor la depresie este în contrast cu rata suicidului mai crescută la bărbați, ceea ce sugerează o distorsiune în procesul de diagnosticare (Salk et al., 2017). Din cauza normelor sociale și stereotipurilor de gen, bărbaților le este greu să își recunoască și să exteriorizeze emoțiile, ceea ce duce la un număr scăzut al bărbaților care accesează servicii de sănătate mintală. (Wang et al., 2013)

Astfel, cunoscând mai îndeaproape diferențele de gen în ceea ce privește rolul femeilor și bărbaților în știință, cum am putea să ameliorăm discrepanța între genuri atunci când alegem modelele de rol?

Răspunsul constă în educație. Atât educația timpurie cât și cea de la vârsta adultă au un rol important în formarea concepțiilor despre rolul femeilor în societate. De multe ori educația în școală nu este suficientă în ceea ce privește exemplele feminine în istorie sau știință, de aceea este necesară intervenția ulterioară a părinților. Există numeroase materiale precum cărți, documentare ș.a.m.d. (spre exemplu, Good Night Stories for Rebel Girls, Favali și Cavallo, 2018) prin care copiii pot primi o nouă perspectivă asupra rolurilor pe care le pot avea atât femeile, cât și bărbații în societate. Câteva exemple bune de luat în considerare atunci când dorim să menționăm modele de rol feminine ar putea fi regina Victoria, Marie Curie (laureată a premiului Nobel), Rosalind Franklin (cea care a descoperit dublul helix al ADN-ului), Ada Lovelace (primul programator de calculator din lume) sau Jennifer Doudna și Emmanuelle Charpentier (laureate ale premiului Nobel pentru descoperirea tehnologiei CRISPR care ajută la editarea genomului uman).

La vârsta adultă, motivația internă joacă un rol semnificativ în dezvoltarea educației despre modelele de rol. Cea mai utilă resursă în acest sens este internetul, profitând de faptul că femeile sunt mai vizibile ca niciodată și putem găsi informații la un click distanță. Informându-ne cât mai mult, vom reuși să ne alegem modele de rol echilibrate, în conformitate cu valorile și aspirațiile noastre. 

Concluzii:

În concluzie, procesul prin care ne alegem modelele de rol are suport științific atât din punct de vedere social, cât și psihologic. Alegerea echilibrată a modelelor de rol depinde atât de societate, cât și de fiecare persoană, în parte. Pentru maximizarea autoeficacității, este recomandat să portretizăm modelul de rol ca fiind competent și de succes, dar și să găsim similarități cu modelul ales.

Bibliografie:

Abramo, G., Aksnes, D. W., & D’Angelo, C. A. (2021). Gender differences in research performance within and between countries: Italy vs Norway. Journal of Informetrics, 15(2), 101144.

Arnett, A. B., Pennington, B. F., Willcutt, E. G., DeFries, J. C., & Olson, R. K. (2015). Sex differences in ADHD symptom severity. Journal of child psychology and psychiatry, and allied disciplines, 56(6), 632–639. https://doi.org/10.1111/jcpp.12337

Azhar, A. L., Rasyid, A., & Mahyudin Ritonga, R. (2020). The Role of Parents in Forming Morality Adolescents Puberty in Globalization Era. International Journal of Future Generation Communication and Networking, 13(4), 3991-3996.

Bandura, A., & Walters, R. H. (1963). Social learning and personality development. Holt Rinehart and Winston

Betz, D. E., & Sekaquaptewa, D. (2012). My fair physicist? Feminine math and science role models demotivate young girls. Social psychological and personality science, 3(6), 738-746.

Estrada, J. D., García-Ael, C., & Martorell, J. L. (2015). Gender differences in adolescents’ choice of heroes and admired adults in five countries. Gender and Education, 27(1), 69-87.

Favali E. & Cavallo F., (2018). Good night stories for rebel girls.

Fleming, J. (2016). The trouble with women. Random House.

Hewitt, R. (2020, March 6). Mind the gap: gender differences in higher education. Higher Education Policy Institute. Retrieved January 5, 2022, from https://www.hepi.ac.uk/2020/03/07/mind-the-gap-gender-differences-in-higher-education/

Lober Newsome, J. (2008). The chemistry PhD: the impact on women’s retention. A report prepared for the UK Resource Centre for Women in SET, the Biochemical Society and the Royal Society of Chemistry. Available at: www. rsc. org/ScienceAndTechnology/Policy/Documents/Diversity

 Mertens, M. (2020, September 12). This Woman Surfed the Biggest Wave of the Year. The Atlantic. Retrieved December 19, 2021, from https://www.theatlantic.com/culture/archive/2020/09/maya-gabeira-surfed-biggest-wave-year/616216/

Morgenroth, T., Ryan, M. K., & Peters, K. (2015). The motivational theory of role modeling: How role models influence role aspirants’ goals. Review of general psychology, 19(4), 465-483.

Mullan, K. (2010). Families that read: A time‐diary analysis of young people’s and parents’ reading. Journal of Research in Reading, 33(4), 414-430.

Palfreyman, Z., Haycraft, E., & Meyer, C. (2015). Parental modelling of eating behaviours: Observational validation of the Parental Modelling of Eating Behaviours scale (PARM). Appetite, 86, 31-37.

Quinn, P. O., & Madhoo, M. (2014). A review of attention-deficit/hyperactivity disorder in women and girls: uncovering this hidden diagnosis. The primary care companion for CNS disorders, 16(3), PCC.13r01596. https://doi.org/10.4088/PCC.13r01596

Salk, R. H., Hyde, J. S., & Abramson, L. Y. (2017). Gender differences in depression in representative national samples: Meta-analyses of diagnoses and symptoms. Psychological bulletin, 143(8), 783–822. https://doi.org/10.1037/bul0000102

Santos, G., & Dang Van Phu, S. (2019). Gender and Academic Rank in the UK. Sustainability, 11(11), 3171. doi:10.3390/su11113171

Wang, Y., Hunt, K., Nazareth, I., Freemantle, N., & Petersen, I. (2013). Do men consult less than women? An analysis of routinely collected UK general practice data. BMJ open, 3(8), e003320.