Mai, Luna Sănătății Mintale: Stigmatizarea și importanța educației psihologice

Articol redactat de Vlad Andrei Lupu și Alexandra Eni

Conform OMS, 1 din 8 persoane trăiesc la momentul actual cu o tulburare din sfera sănătății mintale. În același timp, în România, date pentru anul 2020 au arătat că incidența cazurilor
de tulburări mintale la 100.000 de locuitori era de 1200,8 (Analiză Situație Sănătate Mintala, 2022). În urma analizării acestor date, observăm că incidența cazurilor de tulburări mintale în
România este semnificativ mai mică decât cea la nivel global (1,2% versus 12,5%). Nu putem să nu ne întrebăm în acest caz, care sunt motivele pentru care incidența în țara noastră este atât de mică?

Incidența cazurilor de tulburări mintale în România este semnificativ mai mică decât cea la nivel global (1,2% versus 12,5%).

Conform studiului „Starea de bine a românilor”, realizat în 2022 de clinicile „Regina Maria”, 89% dintre respondenții români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie. 59%
dintre ei consideră că au un nivel optim al sănătății psiho-emoționale pe de altă parte. Studiul a fost realizat pe un eșantion național format din populația activă profesional cu vârste cuprinse intre 22 si 60 de ani, care locuiește în orașe cu peste 100.000 locuitori. Prin urmare, pare că România, nici măcar cea rurală, nu are o problemă în ceea ce privește sănătatea mintală. La polul opus, 59% din respondenți au declarat ca s-au confruntat in ultimul an cu o problema individuala de tipul stresului, anxietății, fobiilor, fricii etc. Mai mult de atât, 48% dintre respondenți se simt excesiv de încărcați cu sarcinile de la munca, iar 38% dintre romani sunt afectați de epuizarea generata de locul de munca (burnout).

89% dintre români nu au apelat niciodată la servicii de psihoterapie. 59% dintre ei consideră că au un nivel optim al sănătății psiho-emoționale pe de altă parte.

Luând în considerare toate aceste date, putem sesiza o disonanță cognitivă. Pe de o parte, participanții la aceste studii declară un nivel optim al sănătății psiho-emoționale și lipsa de apel la ajutor psihoterapeutic, iar pe de altă parte majoritatea se confruntă cu diverse probleme psihologice. Ce arată aceste statistici este o educație psiho-emoțională scăzută și o lipsă de încredere și de înțelegere a serviciilor de sănătate mintală. Deseori auzim în jurul nostru sintagmele: „De ce să merg la terapeut, sunt nebun?” sau „N-am probleme la cap ca să merg la psihoterapie”. Realitatea este că un proces psihoterapeutic (durată mai lungă) sau unul de consiliere (scurtă durată), ne pot îmbunătăți viața de zi cu zi. În plus, prin astfel de sintagme, nu facem decât să stigmatiză persoanele cu probleme din sfera sănătății mintale.

Exemple concrete de stigmatizare a tulburărilor mintale există și în România. Cel mai recent, reacția unui realizator TV arhicunoscut după moartea jurnalistei Iulia Marin care suferea de tulburare bipolară. El a susținut că nu ar angaja în televiziune o persoană „tulburată psihic” pentru că nu ar avea discernământ să scrie articole și „pixul ei poate distruge destine”. Este un exemplu clasic de stigmatizare a tulburărilor mintale realizat de o persoană publică cu notorietate. Amenzile și criticile din partea specialiștilor în sănătate mintală nu pot schimba percepții și opinii personale. Acestea pot fi îndreptate doar prin alfabetizare asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat o tulburare mintală, dincolo de „perdeaua stigmei”.

Mai mult, accesul la serviciile de sănătate mintală nu este întocmai la îndemână pentru majoritatea românilor, fie din cauza stigmei atașate, fie din cauze financiare. În țara noastră, Casa Națională de Asigurări de Sănătate decontează ședințele de psihoterapie doar atunci când ele sunt servicii conexe celor medicale (adică un psihiatru are contract cu un psihoterapeut/psiholog clinician). În această situație, pacientul nu poate alege serviciul dorit, ci trebuie să aibă încredere oarbă în recomandarea medicului specialist.

În țara noastră, Casa Națională de Asigurări de Sănătate decontează ședințele de psihoterapie doar atunci când ele sunt servicii conexe celor medicale (adică un psihiatru are contract cu un psihoterapeut/psiholog clinician).

Lipsa educației în sănătatea mintală poate duce și la un alt tip de scenariu, după cum relatează un caz din presa online (Aldea, 2023). Autoarea articolului povestește despre o cunoștințăcare avea ideație paranoidă și raporta oamenii din jur autorităților, crezând ca vor să îi facă rău. Din cauza aceasta, cunoștințele femeii au redus frecvența întâlnirilor cu aceasta, iar persoana încauză a devenit izolată. La câteva luni distanță, vestea decesului femeii singură, în casă, a fost cutremurătoare pentru prieteni și familie. Autoarea articolului încheie: „Cum poate societatea să îi ajute pe cei care nu se mai pot ajuta singuri!? Pe cei care nici nu mai sunt în stare să ceară ajutorul!? Pe cei care, dacă faci un pas spre ei, îl percep ca agresiune și fug în lumea lor!?” (Aldea, 2023). Întrebarea este: Dacă noi, ca societate, am fi mai informați și educați cu privire la sănătate și tulburare în spectrul mintal, am putea oferi mai multa înțelegere persoanelor aflate in aceasta situați? Respectiv, dacă am oferi înțelegere, unde am trage linie? Răspunsul stă din nou în alfabetizarea în sănătatea mintală, care reprezintă un set de cunoștințe și credințe despre tulburările de sănătate mintală, care conduc la recunoașterea, gestionarea sau prevenirea acestora (Jorm et al., 1997).

În mod concret, consecințele lipsei educației în sănătatea mintală afectează gradul de funcționare al persoanelor. Atitudinile negative față de sănătatea mintală au fost asociate cu discriminarea la locul de muncă, în contexte judiciare și chiar și în serviciile de sănătate (Lee et al., 2020). Fără cunoștințe specifice față de sănătatea mintală, nu se întrevede necesitatea apelului la servicii de specialitat, iar asta reprezintă o potențială agravare a simptomelor. Mai mult, există șansa de a primi un diagnostic eronat atunci când nu putem recunoaște și descrie ceea ce simțim, deci ne-am putea situa în imposibilitatea de a primi ajutor la nevoie (Chang, 2008). Tradivitatea în a apela la ajutor specializat reprezintă o altă consecință care scade eficiența și eficacitatea tratamentelor psihiatrice și a intervențiilor psihoterapeutice (Hurley et al., 2018).

Consecințele lipsei educației în sănătatea mintală afectează gradul de funcționare al persoanelor.

În concluzie, datele ne arată o situație îngrijorătoare în ceea ce privește sănătatea mintală în România, atât la nivel de prevenție și intervenție, cât și la nivel de educație. Românii par a fi mulțumiți cu nivelul sănătății psiho-emoționale, dar se confruntă cu mari dificultăți emoționale și probleme la locul de muncă. În același timp, foarte puțini dintre aceștia au apelat vreodată la serviciile psihoterapeutice. În luna Sănătății Mintale, îngrijorarea noastră este reprezentată stigma care încă există asupra sănătății mintale. Poate fi chiar mortal să considerăm că bolile din această sferă sunt un simplu „alint”. Mai mult, scoaterea Psihologiei și Logicii din planurile-cadru, cum prevede un document aflat în lucru (Ghimiși, 2023) nu ar face decât să sporească această stigmă în condițiile în care elevii, aflați într-o etapă cheie a dezvoltării lor, nu vor mai avea bazele psihologiei umane. În luna mai, Luna Sănătății Mintale, ne dorim o strategie clară și cuprinzătoare privind abordarea problemelor de sănătate mintală pentru că momentan nu există una și un dialog deschis pe această temă. 

Referințe:

Aldea, L. (2023). A fost găsită moartă în casă… Murise de mai mult de o lună…O depresie colectivă și vinovăția care m-a copleșit. Republica. https://republica.ro/za-fost-gasita-moarta-in-casa-murise-de-mai-mult-de-o-luna-o-depresie-colectiva-si-vinovatia-care-m-a?fbclid=IwAR213BkVfDqxsqJVurgygPIqLLAjG72UlnFwXkBHDRPuNuQ2__9ZqArH230

Analiză Situație Sănătate Mintala 2022 (2022). https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/studiu-regina-maria-romanii-nu-merg-la-psiholog-desi-au-nevoie-de-ajutor-1-din-2

Chang, C. (2008). Increasing mental health literacy via narrative advertising. Journal of HealthCommunication, 13(1), 37-55.

Ghimiși, D. (2023, Mai 8). SURSE Logica și psihologia nu ar mai fi studiate la profilurile uman și real, potrivit noilor planuri-cadru de liceu – proiect. Edupedu.ro.https://www.edupedu.ro/surse-logica-si-psihologia-nu-ar-mai-fi-studiate-la-profilurile-uman-si-real-potrivit-noilor-planuri-cadru-de-liceu-proiect/

Hurley, D., Swann, C., Allen, M. S., Ferguson, H. L., & Vella, S. A. (2020). A systematic review of parent and caregiver mental health literacy. Community mental health journal, 56, 2-21.

Jorm, A. F., Korten, A. E., Jacomb, P. A., Christensen, H., Rodgers, B., & Pollitt, P. (1997).“Mental health literacy”: a survey of the public’s ability to recognise mental disorders and their beliefs about the effectiveness of treatment. Medical journal of Australia, 166(4),182-186.

Lee, H. Y., Hwang, J., Ball, J. G., Lee, J., Yu, Y., & Albright, D. L. (2020). Mental health literacy affects mental health attitude: is there a gender difference? American Journal of Health Behavior, 44(3), 282-291.