articol scris de Andreea Luca

Paradoxul oxitocinei – de la „molecula absolută a interacțiunii sociale” către efectele dependente de mediu:

Cu toții am auzit probabil despre oxitocină, denumită și „hormonul iubirii/al încrederii” sau „molecula morală”, oxitocina reprezintă pentru „dragoste” ceea ce dopamina reprezintă pentru sistemul de recompensă. Numeroase studii au fost realizate de-a lungul timpului pentru a determina efectele pe care acest hormon le are asupra creierului și asupra comportamentului uman.

Dar cât este de corect să simplificăm în acest fel rolul oxitocinei și să ne concentrăm atenția doar asupra efectelor pozitive ale acestei molecule? După cum vom vedea în continuare, rolul oxitocinei este mult mai complex decât se credea inițial, iar efectele sale variază puternic în funcție de situție. Deși se cunosc foarte multe lucruri despre efectele acestei molecule asupra comportamentului social, există mai puține eforturi îndreptate către mecanismele de bază ale funcționării oxitocinei și factorii care influențează aceste mecanisme.

Să ne limităm afirmația că oxitocina este „molecula morală”, „homonul fericirii/al încrederii” fără să elucidăm mecanismele de bază care influențează funcționarea sa este nu doar greșit ci și periculos, deoarece oxitocina are numeroase efecte negative, mai puțin studiate în literatura de specialitate, ce sunt în mare parte dependente de feedback-ul primit din mediu și de trăsăturile psihologice individuale ale persoanelor.

În plus, în ultimii ani există o direcție de cercetare în sensul utilizării oxitocinei în tratamentul numeroaselor tulburări psihologice precum tulburarea de stres posttraumatic, depresia, anxietatea sau tulburări de personalitate precum tulburarea borderline, de aceea este importantă clarificarea felului în care efectul oxitocinei depinde de mediu și de trăsăturile individuale,  pentru a evita declanșarea unor efecte precum creșterea anxietății, creșterea agresivității, intensificarea amintirilor sociale negative sau creșterea sensibilității la adicția de substanțe.

Ce este oxitocina și cum ne ajută ea?

Oxitocina (OT) este un amino acid format din 9 peptide produs de hipotalamus, care joacă un rol important în multe dintre funcțiile fiziologice, inclusiv inducerea travaliului și lactația, întărește legătura parentală și relațiile de cuplu și îmbunătățește empatia (de Jong & Neumann, 2017; Sippel et al., 2017). În combinație cu vasopresina, un alt hormon peptidic, reglează emoțiile umane, cogniția socială și comportamentul social și chiar menține monogamia, … cel puțin la rozătoare (Cho, DeVries, Williams, & Carter, 1999).

Structura complexă a oxitocinei. Sursa: Wiki

Oxitocina este eliberată în zone ale creierului legate de tulburări induse de stres precum amigdala, hipotalamus, hipocampul, nucleul accumbens, insula și striatum, iar efectele OT sunt mediate de receptorii OT aflați în aceste zone.

Pentru mai multe detalii despre alcătuirea și funcțiile OT puteți accesa link-ul de mai jos:

Oxitocina are efect anxiolitic, inclusiv prin modularea activității serotoninei (5-HT) in amigdala si a fost propusă pentru a promova reducerea fricii în terapia prin expunere, iar în cazul tulburării de stress posttraumatic poate fi utilizată pentru creșterea importanței recompensei sociale (Nawijn et al., 2016).

Efectele OT asupra cogniției sociale și comportamentului sunt diverse, studiile meta-analitice arătând că OT intranazală îmbunătățește recunoșterea facială afectivă, este asociată cu comportament prosocial ridicat și crește comunicarea pozitivă (Sippel et al., 2017).

Cum influențează mediul și trăsăturile individuale efectul oxitocinei asupra comportamentului social?

Problema este că știm foarte multe despre care sunt efectele oxitocinei și mult mai puțin despre mecanismele fundamentale și felul în care sunt declanșate aceste efecte iar indivizii tind să răpundă în mod diferit în funcție de context și trăsăturile psihologice personale. Deși cunoaștem mecanismul de funcționare al oxitocinei la nivelul sistemului nervos central, trebuie să luăm în considerare o varietate de factori situaționali ce pot influența efectul acestui hormon, mai ales atunci când vine vorba de tratarea unor persoane vulnerabile.

Influența oxitocinei asupra amintirilor sociale:

S-a demonstrat că oxitocina este motivul pentru care amintirile despre situațiile sociale stresante revin mult după eveniment și pot declanșa teamă și anxietate în viitor. Asta pentru că oxitocina întărește memoria socială în regiunile creierului care intensifică memoria, de asemenea crește crește susceptibilitatea indivizilor de a se simți temători și anxioși în viitor, atunci când aceștia au fost confruntați cu situații sociale stresante. Cu toate că oxitocina are și efecte pozitive în acest sens și poate intensifica și amintirile sociale pozitive, stresul cronic social rămâne una dintre principalele cauze ale depresiei și anxietății în acest moment (Guzmán et al., 2013).

Într-un alt studiu s-a demonstrat că persoanele care suferă de tulburarea de personalitate borderline expuse tratamentului experimental cu oxitocină pot avea efecte diverse precum o scădere a nivelului de cooperare și încredere, anxietate interpersonală ridicată dar și scădere a răspunsului emoțional la stres (Brüne, 2016).

Oxitocina și comportamentul procial:

De-a lungul timpului s-a arătat că oxitocina ajută la dezvoltarea comportamentului prosocial deoarece ușoara creștere a anxietății promovează încrederea, cooperarea și comportamentul de afiliere și poate într-adevăr reduce comportamentul anxios în cazul unor specii prin influența sa neuromodulatorie asupra amigdalei, dar în mod surprinzător are efecte și asupra creșterii comportamentului de teritorialitate și intensifică comportamentul agresiv față de membrii din afara grupului. Prin urmare, s-a arătat că oxitocina nu reduce, ci mai degrabă intensifică răspunsul defensiv în anumite situații precum amenințările imprevizibile prin intensificarea anxietății (Grillon et al., 2013).

Din acest punct de vedere s-a arătat că oxitocina promovează comportamentul prosocial mai ales în cazul indivizilor cu afiliație scăzută ( spre exemplu, cei cu atașament evitant) , dar poate accentua insecuritatea personala în cazul persoanelor cu atașament nesecurizant (Bartz, Zaki, Bolger, & Ochsner, 2011).

Oxitocina în relația de cuplu:

În ceea ce privește relația de cuplu, este bine știut faptul că oxitocina întărește legătura dintre parteneri și relația de cuplu, este implicată în menținerea monogamiei la diferite specii (Cho et al., 1999) și ajută la construirea relațiilor sociale, cu toate acestea, unele studii au demonstrat că, așa cum am văzut mai sus, acest hormon poate intensifica comportamentul agresiv în anumite condiții. Astfel, s-a arătat că oxitocina poate crește înclinațiile violente ale partenerilor în relațiile de cuplu, doar că acest efect a fost limitat la participanții predispuși spre agresivitate fizică. Aceste date oferă dovezi că înclinațiile violente ale partenerilor de cuplu uau o bază biologivă în combinație cu oxitocina și trăsătura psihologică a înclinației către agresivitatea fizică (DeWall et al., 2014).

Direcții viitoare de cercetare:

Analiza mecanismelor care stau la baza eficienței oxitocinei s-a făcut în literatura de specialitate prin enunțarea mai multor ipoteze. Primele două ipoteze se referă la felul în care oxitocina afectează comportamentul social (prin reducerea anxietății și creșterea importanței motivaționale), al treilea factor ce explică mecanismul oxitocinei este senzitivitatea față de recompensă.

Aceste trei mecanisme nu se exclud reciproc, spre exemplu, anxietatea ridicată poate conduce la creșterea senzitivității pentru saliența socială și vice versa. Împreună, anxietatea și senzitivitatea la recompensa socială influențează atribuția salienței sociale. Potrivit unei ipoteze recente, mecanismul prin care OT afectează comportamentul social depinde de aceste sisteme. Subsecvent acțiunii lor, mediul oferă feedback sistemului oxitocinei despre comportamentul social ce rezultă, influențând anxietatea și senzitivitatea la recompensă (Bethlehem, Baron-Cohen, van Honk, Auyeung, & Bos, 2014).

Concluzii:

În concluzie, în ultimii ani s-a arătat că efectele oxitocinei asupra comportamentului uman nu pot fi formulate în termeni absoluți de pro- și antisocial, deoarece acestea sunt puternic influențate de către mediu și individ. Trebuie să renunțăm la viziunea incompletă prin care oxitocina este văzută ca o moleculă absolută a modelării comportamentului social și să ne îndreptăm eforturile asupra mecanismelor de bază ale funcționării acestui hormon și aplicarea cunoștințelor în cazul unor contexte specifice, pentru că modularea proceselor de bază în diverse contexte poate conduce la rezultate comportamentale diferite.

Bibliografie:

Bartz, J. A., Zaki, J., Bolger, N., & Ochsner, K. N. (2011). Social effects of oxytocin in humans: context and person matter. Trends in Cognitive Sciences. https://doi.org/10.1016/j.tics.2011.05.002

Bethlehem, R. A. I., Baron-Cohen, S., van Honk, J., Auyeung, B., & Bos, P. A. (2014). The oxytocin paradox. Frontiers in Behavioral Neuroscience, 8. https://doi.org/10.3389/fnbeh.2014.00048

Brüne, M. (2016). On the role of oxytocin in borderline personality disorder. British Journal of Clinical Psychology, 55(3), 287-304. https://doi.org/10.1111/bjc.12100

Cho, M. M., DeVries, A. C., Williams, J. R., & Carter, C. S. (1999). The effects of oxytocin and vasopressin on partner preferences in male and female prairie voles (Microtus ochrogaster). Behavioral Neuroscience, 113(5), 1071-1079. https://doi.org/10.1037/0735-7044.113.5.1071

de Jong, T. R., & Neumann, I. D. (2017). Oxytocin and Aggression. În R. Hurlemann & V. Grinevich (Ed.), Behavioral Pharmacology of Neuropeptides: Oxytocin (Vol. 35, pp. 175-192). Cham: Springer International Publishing. https://doi.org/10.1007/7854_2017_13

DeWall, C. N., Gillath, O., Pressman, S. D., Black, L. L., Bartz, J. A., Moskovitz, J., & Stetler, D. A. (2014). When the Love Hormone Leads to Violence: Oxytocin Increases Intimate Partner Violence Inclinations Among High Trait Aggressive People. Social Psychological and Personality Science, 5(6), 691-697. https://doi.org/10.1177/1948550613516876

Grillon, C., Krimsky, M., Charney, D. R., Vytal, K., Ernst, M., & Cornwell, B. (2013). Oxytocin increases anxiety to unpredictable threat. Molecular Psychiatry, 18(9), 958-960. https://doi.org/10.1038/mp.2012.156

Guzmán, Y. F., Tronson, N. C., Jovasevic, V., Sato, K., Guedea, A. L., Mizukami, H., … Radulovic, J. (2013). Fear-enhancing effects of septal oxytocin receptors. Nature Neuroscience, 16(9), 1185-1187. https://doi.org/10.1038/nn.3465

Nawijn, L., van Zuiden, M., Koch, S. B. J., Frijling, J. L., Veltman, D. J., & Olff, M. (2016). Intranasal oxytocin increases neural responses to social reward in post-traumatic stress disorder. Social Cognitive and Affective Neuroscience, nsw123. https://doi.org/10.1093/scan/nsw123

Sippel, L. M., Allington, C. E., Pietrzak, R. H., Harpaz-Rotem, I., Mayes, L. C., & Olff, M. (2017). Oxytocin and Stress-related Disorders: Neurobiological Mechanisms and Treatment Opportunities. Chronic Stress, 1, 247054701668799. https://doi.org/10.1177/2470547016687996

Link-uri WEB:

https://neurofantastic.com/brain/2017/1/12/shining-light-on-the-dark-side-of-oxytocin

https://www.sciencedaily.com/releases/2013/07/130722123206.htm