Articol redactat de Ana Cosmoiu

Imagine preluată din: https://anxietysolutionscbt.com/embracing-the-positives-of-technology-for-treating-anxiety/

Pe măsură ce noile tehnologii devin tot mai accesibile și ușor de utilizat, cresc și aplicațiile acestora în abordarea problemelor precum sănătatea și sănătatea mentală. Astfel, în ultimii ani, există un interes tot mai crescut pentru dezvoltarea unor aplicații mobile sau computerizate pentru tratamentul tulburărilor mentale, eforturi recente permițând chiar integrarea cu succes a realității virtuale sau a biofeedbackului (i.e. feedback automatizat cu privire la funcții fiziologice precum bătăile inimii; Lehrer, 2017), cu rezultate promițătoare.

Ideea de a utiliza tehnologiile moderne în tratamentul anxietății nu este una nouă, potențialul tehnologiei de a face intervențiile mai ușor accesibile publicului larg și mai eficiente din perspectiva costurilor fiind îndelung recunoscut (Hollis et al., 2015). Cu toate acestea, din motive financiare, dar și de expertiză clinică și tehnică, acest potențial a început să fie maximal exploatat doar recent, fiind astfel firesc ca astfel de intervenții și literatura de specialitate axată pe acestea să fie caracterizate de o serie de limitări (Freeman et al., 2017).

Limite curente

1. O mare parte din aplicațiile mobile disponibile în prezent nu sunt bazate pe dovezi și nu au fost dezvoltate cu ajutorul unor specialiști în sănătate mentală (i.e., aproximativ 70%; Sucală et al., 2017).

2. Acele intervenții dezvoltate în baza unor protocoale riguroase de terapie cognitiv-comportamentale și testate în studii clinice controlate se dovedesc a fi, deși eficiente, neatractive pentru public, prezentând o aderență scăzută și o rată crescută de abandon (engl. drop-out; Firth et al., 2018).

3. Intervențiile cu un potențial crescut de a atrage publicul, cum ar fi cele ce utilizează realitatea virtuală, suferă și ele de limitări similare celor enunțate la punctul 2, datele legate de aderență fiind adesea sub-raportate (Fodor et al., 2018).

4. În plus, în raport cu tulburările complexe, caracterizate de eterogeneitate crescută (Spokas & Cardaciotto, 2014), intervențiile curente sunt limitate prin lipsa de varietate a modului în care abordează simptomatologia anxioasă. Spre exemplu, în ceea ce privește expunerea în realitate virtuală pentru anxietate socială, doar 2 din 6 intervenții au utilizat medii virtuale variate, majoritatea axându-se doar pe vorbitul public (Fodor et al., 2018).

Direcții viitoare

O raportare critică la limitările curente ale intervențiilor digitale pentru tulburările de anxietate relevă necesitatea continuă de a dezvolta intervenții bazate pe dovezi și pe modele teoretice solide, dar și de a le testa într-o manieră riguroasă. Se creionează, de asemenea, necesitatea de a acorda o atenție sporită aderenței la tratament și predictorilor acesteia, precum și modurilor prin care aceasta poate fi crescută, utilizând tehnici precum gamificarea (i.e., utilizarea elementelor specifice jocurilor video în cadrul intervențiilor; Fleming et al., 2017). Nu în ultimul rând, exploatarea versatilității tehnologiilor în vederea adresării unor categorii tot mai variate de simptome și caracteristici ale tulburărilor reprezintă un deziderat și o linie importantă de dezvoltare.

Dincolo de aceste aspecte, pot fi, de asemenea, subliniate o serie de întrebări general valabile pentru studiul intervențiilor digitale pentru sănătatea mentală (Hollis et al., 2018):

1. În ce fel pot anumite tulburări să afecteze modul în care persoana interacționează cu tehnologia?

2. Pot fi elementele comune ale procesului terapeutic (ex: alianța terapeutică; Wampold, 2015) menținute în intervențiile digitale?

3. Cum poate fi maximizat succesul unei intervenții prin utilizarea concomitentă a componentelor digitale și a celor deja disponibile (medicație, psihoterapie)?

4. Care sunt beneficiile și riscurile livrării serviciilor de sănătate mentală prin intermediul tehnologiei?

Lista prezentată nu este una exhaustivă și, cu siguranță, vorbind despre un domeniu relativ nou de cercetare, multe alte întrebări relevante și direcții viitoare de cercetare vor fi subliniate pe parcursul dezvoltării acestuia. având în vedere potențialul tehnologiei de a revoluționa domeniul clinic și intervențiile pentru sănătate mentală, evidențiem importanța unei cercetări solide și riguroase, precum și a deschiderii și implicării practicienilor în raport cu acest nou domeniu de studiu.

Referințe

Firth, J., Torous, J., Carney, R., Newby, J., Cosco, T. D., Christensen, H., & Sarris, J. (2018). Digital Technologies in the Treatment of Anxiety: Recent Innovations and Future Directions. Current psychiatry reports, 20(6), 44.

Fleming, T. M., Bavin, L., Stasiak, K., Hermansson-Webb, E., Merry, S. N., Cheek, C., … & Hetrick, S. (2017). Serious games and gamification for mental health: current status and promising directions. Frontiers in psychiatry, 7, 215.

Fodor, L. A., Coteț, C. D., Cuijpers, P., Szamoskozi, Ș., David, D., & Cristea, I. A. (2018). The effectiveness of virtual reality based interventions for symptoms of anxiety and depression: A meta-analysis. Scientific reports, 8(1), 10323.

Freeman, D., Reeve, S., Robinson, A., Ehlers, A., Clark, D., Spanlang, B., & Slater, M. (2017). Virtual reality in the assessment, understanding, and treatment of mental health disorders. Psychological medicine, 47(14), 2393-2400.

Hollis, C., Morriss, R., Martin, J., Amani, S., Cotton, R., Denis, M., & Lewis, S. (2015). Technological innovations in mental healthcare: harnessing the digital revolution. The British Journal of Psychiatry, 206(4), 263-265.

Hollis, C., Sampson, S., Simons, L., Davies, E. B., Churchill, R., Betton, V., … & Kabir, T. (2018). Identifying research priorities for digital technology in mental health care: results of the James Lind Alliance Priority Setting Partnership. The Lancet Psychiatry, 5(10), 845-854.

Lehrer, P. (2017). Biofeedback: An important but often-ignored ingredient in psychotherapy. Policy Insights from the Behavioral and Brain Sciences, 4(1), 57-63.

Sucala, M., Cuijpers, P., Muench, F., Cardoș, R., Soflau, R., Dobrean, A., … & David, D. (2017). Anxiety: There is an app for that. A systematic review of anxiety apps. Depression and anxiety, 34(6), 518-525.

Wampold, B. E. (2015). How important are the common factors in psychotherapy? An update. World Psychiatry, 14(3), 270-277.